Paolo Sorrentino rămâne fidel crezului său de a face film doar pentru valoarea estitică a creaţiei. După ce a fost aclamat şi premiat cu "La Grande Bellezza", revine în acelaşi ton cu Youth.
Tinereţea este o formă de estetic. Dar şi dacă nu ne mai bucurăm de ea în mod direct, prin trecerea inevitabilă a timpului, asumarea estetică a existenţei aduce un altfel de tinereţe. Estetism consumat fie în mod vulgar prin admirarea trupului gol al unei femei frumoase, precum în scena cu cei doi bătrânei la vârsta bilanţurilor şi al asumării ratării, jucaţi admirabil de Michael Caine şi Harvey Keitel, privind pe Madălina Ghenea intrând în piscină aşa cum a lăsat-o mama natură.
Un film construit ca o trimitere evidentă la romanul "Muntele vrăjit", dar unde nu e în joc crepusculul unui secol frământat de idei absolute care stă să moară în hecatomba Primului război mondial, ci însuşi esteticul ca mod de viaţă, care pare să dispară (dar există şi speranţă) într-o civilizaţie prea grăbită să pună mâna pe formele materiale ale succesului.
Un răspuns sigur nu există, regizorul se fereşte de orice tezism, alegerea e personală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu