duminică, 26 iunie 2016

Balada Londrei la Brexit


Nu e nici cel mai curat, nici cel prietenos, nici cel mai romantic oras, ploua mai tot timpul (am prins si in mijlocul verii o vreme in care asteptam ninsoarea), e mai scump raportat la mai toate orasele din Europa, dar e LONDRA.
Londra nu este un oras expozitie cum e Parisul, este vie, chiar brutal de vie pe alocuri, cam ignora turistul. Desi daca va uitati la statistici este plina de turisti.
Este moderna si in acelasi timp traditionala.
Sfaturile mele. NU va inghesuiti sa vedeti ceea ce e trecut in ghiduri ca must see. Nu ca nu sunt interesante, muzeele britanice sunt printre cele mai bune (plus ca multe sunt gratuite), insa rezervati-va timp sa mergeti pur si simplu prin Londra, sa umblati prin parcuri, sa hraniti veverite (sunt o gramada si sunt foarte prietenoase), stati la o masa intr-un bar si beti o bere englezeasca (e altfel decat cea continentala, asemanatoare e doar berea belgiana). Daca mergeti la Kensington Palace sa vedeti rochiile printesei Diana nu ratati o masa la terasa Orangeriei palatului de pilda. Nu ezitati sa faceti shopping. Recomandarea mea pentru o experienta arhitectonica interesanta in timp ce faci shopping este Liberty (e pomenit si prin ghiduri). Nu e ieftin deloc, dar e un loc special. In spatele sau este o strada draguta pietonala plina de magazine simpatice. Nu va inghesuiti la Herrods, preturile sunt chiar prohibitive, in afara de situatia in care aveti vreo ruda seic cu conducta de petrol, sau vreun miliardar rus. Zona Notting Hill-Portobello, unde se mai pastreaza ceva din farmecul boem al Londrei, e buna doar pentru amatori de antichitati scumpe sau alte suveniruri ceva mai ieftine, dar nu prea deosebite de de cele din magazinele de nimicuri pe care le gaseti prin toata lumea.
Nu ratati un spectacol music-hall. Sunt o multime de teatre de gen. O sa vedeti ce inseamna a face show cu adevarat. Nu e ieftin deloc dar la un spectacol obisnuit probabil ca veti intra cu 30 pounds pe niste locuri acceptabile. Nu de putine ori pe afise sunt nume de actori pe care ii vedeti pe afisele de filme ale superproductiilor americane. Insa atunci slabe sanse sa mai prindeti vreun bilet daca nu v-ati rezervat cu luni inainte placerea de a vedea in carne si oase jucand o asemenea vedeta.
Sambata seara Londra innebuneste, petrecaretii sunt toti pe strazi, aghezmuiti binisor, probabil si cu ceva jointuri la activ. Socante pentru ochiul nostru sunt grupurile de tinere femei care colinda bar dupa bar in cautarea unor distractii cam fortate. Desi cu totii arata destul de agresiv, sunt sanse mici sa intrati in vreun conflict, politia e prezenta, si cum probabil stiti deja, peste tot se filmeaza.
De altfel Londra e o lume atat de diversa incat oamenii au invatat sa se accepte asa cum sunt in toata diversitatea lor. Si fiecare sa-si vada de treaba. Britanicii, oameni care au stapinit un imperiu cat jumatate din glob, au invatat ca toti au un loc sub soare, cu bunele si cu relele lor.
Londra are si acum un aer imperial, si chiar daca nu mai stapineste politic lumea, simti ca prin spatele geamurilor fumurii ale bancilor si firmelor de investitii ce se insira in City si pe Fleet Street se hotaraste in continuare soarta lumii.
Diversitatea asta nemaipomenita functioneaza raportat la traditie. Turnul Londrei e o institutie in sine care pe langa bijuteriile coroanei prezerva traditia. Daca nu va descurajeaza biletul de intrare (scump rau) si intrati, nu ratati un tur ghidat de un beefeater (indivizii aia cu barba si costumull rosu ca la 1500). Zau ca merita...
Cum sigur o sa mergeti la British Museum, (e gratis dar nu va ambitionati sa-l vedeti pe tot, nu aveti nicio sansa intr-o singura zi), va atrag atentia ca in apropriere este un dragut magazin cu produse scotiene, cu fulare si caciulite pe care scrie pe fiecare in parte ca a fost facuta cu dragoste de doamna x, din satul y, de undeva din Highlands.
La Galeria Nationala (si aici e gratis), chiar daca nu le aveti cu pictura, din cand in cand la anumite ore, un specialist se opreste in fata unui tablou si incepe sa vorbeasca despre acesta. Ei, asa parca am mai inteles si eu ceva...
Acum nu o sa va insir toate destinatiile pe care le gasiti si dumneavoastra in ghiduri. Nu uitati sa va luati cardul oyster ca sa mergeti linistit si ieftin cu metroul (mind the gap - mergeti acolo si o sa va lamuriti) si autobuzul cu sau fara etaj.
 

sâmbătă, 25 iunie 2016

Lady and the Tramp, Doamna și Vagabondul


Revin aici la seria rememorariii filmelor clasice de animație marca Disney.

Disney mai făcuse povești romantice, a se vedea Cenușăreasa, Alba ca Zăpada. Se poate lipsi o poveste romantică de personajele umane, oferind spectatorului fabulă pură? În 1955 a încercat și asta. Cu succes.
Disney dovedește, cu Doamna și vagabondul că se poate face film romantic cu doi căței. Atât de romantică încât scena cu spaghete este o scenă devenită parte a culturii universale.
Că e și prima animație cinemascope, pe ecran lat, e doar un detaliu. Un detaliu pentru spectator dar o muncă grozavă pentru animatori care au fost nevoiți să „umple” un cadru mai mare. De aici importanță maximă pentru direcția artistică care trebuia să lucreze serios la decoruri.
Ce a ieșit este considerat și astăzi o capodoperă.

(Stiu, am mai făcut o cronică la Doamana și vagabondul, dar nu rezist tentației să reiau filmul, în ordinea cronologică a filmelor clasice Disney)


duminică, 19 iunie 2016

Angry Birds

Angry Birds, USA, Finlanda 2016, regia Clay Kaytis, Fergal Reilly

Filmul are o idee generoasa: nu va lasati inselati de aparente. Zburatoarele (care nu pot sa zboare) sunt desenate simpatic, cat sa reprezinte caractere. Plus ceva umor.
Totusi impresia generala este aceea ca totul e facut cu unicul scop sa se ajunga la scena culminanta cu pasari catapultate cu prastia.

Light on Yoga - Yoga cu picioarele pe pamant

B.K.S. Iyengar, Light on Yoga

Nu o sa va bat la cap aici cine este Iyengar, Wikipedia va spune mai multe.
Cartea lui Iyengar este un pretext pentru ceea ce vreau sa scriu in continuare.
Yoga a devenit o moda. Orice starleta in criza de audienta declara raspicat in reviste cu poze colorate si emisiuni la ore tarzii cum a descoperit yoga si cum i-a schimbat viata. Internetul e plin de reclame cu iz de parfumuri orientale si muzica de sitar in fundal. Sau, si mai incitant, cu fete frumoase si baieti musculosi in pozitii inspirate intr-un decor mirific de munte sau pe malul marii (sau si pe malul marii si in varful muntelui impreuna daca se poate).
Despre experiente reale nu prea vorbeste lumea. Din acelea pentru oameni cu slujba, ore suplimentare, burtica, chelie, plus niste dureri de spate care nu prea te lasa sa te apleci in fata. Asa ca am simtit nevoia sa aduc cu picioarele pe pamant pe toti entuziastii, care nu au nici un criteriu sa discearna. Orice clasa de yoga incepe cu recomandarea de a sprijini ferm talpa in pamant. Daca vreti sa va apucati de yoga luati decizii cu picioarele pe pamant.
Ca sa incep cu evidentele, Yoga nu se face pe malul marii si nici in varful muntelui. Yoga se face intr-o incapere care sa asigure o temperature confortabila, si unde sa te poti simti in general bine. E chiar contraindicat sa mergeti afara. Daca sunteti incepatori e pur si simplu o experienta traumatizanta sa incercati yoga afara. Yoga agita indeajuns energia voastra interioara incat orice vine din afara nu va ajuta cu nimic, dimpotriva. Pozele acelea cu fete si baieti sunt doar reclama, si inca una desantata. Numai dupa  ce ajungeti sa va stapaniti mai bine pe voi insiva, dupa ce strangeti ceva practica in spate, puteti indrazni sa mergeti si afara pentru yoga. Dar asta numai cand stiti ca puteti sa va stapaniti pe voi insiva atat cat sa ignorati in timpul practicii yoga ce e in jurul vostru.
Pe de alta parte fiti optimisti. Yoga nu e doar pentru fete frumoase si baieti muschiulosi ca in poze.  Yoga nu e circul de stat. Faptul ca cineva poate sa "stea in urechi" nu inseamna ca e mai bun decat ceilalti. Yoga are asane (posturi) pentru toti, si pentru cei mai dotati fizic, si pentru cei care sunt mai defavorizati la acest capitol. Important este sa integrati asta in viata voastra.
Si mai ales sa respirati. Daca vreti sa aleg ce e esential pentru yoga aceasta este respiratia. Un practicant va sti un singur lucru cu siguranta: atat cat e in viata are respiratia. Mercedesul din garaj, vila babana sau contul in banca pot dispare maine, insa cat esti in viata respiratia nu ti-o ia nimeni. E un punct de reper intr-o lume a aparentelor.
Poate o sa mai revin pe tema asta.
 

duminică, 12 iunie 2016

Cisnădie- Cetăţi transilvane

 Din dealul cetăţii de la Cisnădioara se vede, în vale, un oraş frumos. E Cisnădie. Centrul oraşului, dezvoltat în jurul unei frumoase biserici gotice, întărite, este fermecător, şi cu puţin lustru, renovare şi promovare, poate rupe din turiştii care se duc la Sibiu.
Îmi plac peste poate prăvăliile vechi lipite de zidul împrejmuitor al bisericii.
Cisnădia era renumită pe vremuri pentru covoare. Acum nu ştiu să se mai facă aşa ceva, dar mărturisesc că ar trebui să devină renumită pentru plăcintele pe care le-am înfulecat la o patiserie din centru.
Şi îmi mărturisesc invidia pentru locuitorul cu blană gri care se bucura în deplină solitudine, până l-am deranjat noi, de liniştea şi frumuseţea curţii bisericii.


sâmbătă, 11 iunie 2016

Fan

Fan, India 2016, regia Maneesh Sharma, cu Shah Rukh Khan

Că tot vorbeam de India, iata şi filmul producţie Bollywood care a constituit principala atracţie a acestei primăveri. Un film cu totul atipic pentru ceea ce s-au obişnuit spectatorii să considere o producţie indiană. E în fapt un thriller care pleacă de la o interesantă ipoteză: relaţia specială, aproape psihotică, dintre un fan şi vedeta de cinema, obiectul adoraţiei fanului. Faptul că fanul seamănă leit cu vedeta (ambele roluri Shah Rukh Khan) aduce şi mai multă sare şi piper acţiunii.
Toate premisele unui film interesant. Acţiunea este internaţională, parte din film se petrece la Londra, o altă parte la Dumbrovnik, şi bineînţeles în India. Scenele de acţiune sunt bine făcute, între care urmărirea pe faţada unui vechi bloc de locuinţe din Delhi sau una pe acoperişurile istorice din Dubrovnik chiar pot fi trecute într-o antologie a genului. Negativ este că scenaristul şi regizorul au fost prea încântaţi de posibilitatea de a construi scene spectaculoase şi astfel au căzut în capcana de a pune mult/multe în film fără însă ca acele scene să aducă o contribuţie dramatică substanţială. În ciuda acestei scăderi rămâne un film de văzut.

duminică, 5 iunie 2016

Cetăţi transilvane -Cisnădioara


Pentru că tot aţi vizitat Sibiul, trebuie să mergeţi şi la Cisnădioara. E aproape de tot, ieşiţi din Sibiu cu maşina pe lângă Muzeul Astra, şi după un drum scurt prin locuri frumoase ajungeţi. Dacă e vreun loc care merită numele de gură de rai atunci sigur acela e Cisnădioara.  Ascunsă între văi la poalele munților e un loc de o rară frumusețe. Ajunsă celebră prin preferinţa mărturisită a preşedintelui Iohannis, daţi fuga să vedeți înainte ca locul să fie distrus de dezvoltarea imobiliară haotică, care deja se face simţită.
Principala atracție este biserica fortificată. Strategic amplasată pe un deluşor izolat, biserica are o vârstă venerabilă, fiind deja atestată la 1200.
Fortificată şi în sensul că e bine închisă cu lacăt, şi nici o informație nu e disponibilä unde veți găsi cheia ce vă permite să intrați în cetate. Doar niște căţei simpatici ne-au servit drept gazde, dar era evident că nu ne puteau ajuta în problema cheii oricât ar fi dat din coadă.
Până la urmă am avut noroc cu un grup de turiști germani, al căror ghid era mai priceput în descâlcirea misterelor turismului românesc și astfel am putut intra în cetate.

sâmbătă, 4 iunie 2016

Monsoon





Monsoon, Canada, Franţa, India. 2014, realizator Sturla Gunnarsson

Docmentarul Monsoon este o declaraţie de dragoste pentru India. Fără dulcegării şi imagini false. O Indie fotografiată în diversitatea ei, unită de musonul care vine dinspre Oceanul Indian, mătură India şi se opreşte pe pantele Himalayei. De la ţăranii din câmpiile inundate din Kerala, la Mumbay-ul super tech, de la uzina de vise de la Bollywood, până la măreţia pădurilor tropicale din Assam sau disperarea locuitorilor din secetosul Maharashtra
O realitate care poate fi terifiantă, pe alocuri chiar dezgustătoare, dar intensă. Aşa cum musonul se manifestă teribil, India este o realitate a exeperienţelor extreme.
Filmul are o poveste, aşteptarea musonului, venirea lui, consecinţele, de cele mai multe ori dramatice, umor, pasajele cu birocratia serviciului meteo indian fiind savuroase, şi poezie pură precum imaginile cu ploaia din Mumbay.

Film văzut în cadrul festivalului de film indian.