sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Suburbicon


Suburbicon, USA 2017, regia George Clooney, cu Matt Damon, Julianne Moore, Oscar Isaac


Suburbicon este, în primul rând, o poveste scrisă de frații Coen, care de la Fargo încoace nu au nevoie de altă prezentare. Același univers absurd, dar în care cumva funcționează un fel de justiție divină. Atât de absurd încât, pe alocuri, produce momente de comedie neagră. De această dată povestea se întâmplă în foarte decenta suburbie americană a anilor 1950. Decența clasei de mijloc însă ascunde și lucruri neplăcute.
Cu un scenariu excelent George Clooney are sarcina să filmeze și să monteze corect. Are pe afiș și doi actori de marcă care nu pot rata rolul. E un film bun în maniera fraților Coen.
Însă pentru ca George Clooney să convingă în calitatea de regizor trebuie să încerce un proiect mai personal, nu un fel de franciză marca  Joel Coen - Ethan Coen.

duminică, 12 noiembrie 2017

Blade Runner 2049


Blade Runner 2049, USA 2017, regia Denis Villeneuve, cu Harrison Ford, Ryan Gosling, Ana de Armas

Ținând seama că filmul trimite la capodopera lui Ridley Scott din 1982, Blade Runner, m-am îndreptat spre cinematograf cu ceva așteptări. Sigur, mă gândeam eu, probabil nu va ieși ceva la fel de bun, dar se vor simți obligați să scoată ceva peste medie.
Nu, nu au reușit.
Principala vină e la scenariu. O mulțime de fire narative nedezvoltate, personaje slab caracterizate, totul pus acolo într-o ciorbiță indigestă pentru că probabil a fost considerat cool să fie acolo, nu că ar avea vreo contribuție la dezvoltarea dramatică.  Ce nevoie era de iubita virtuală? Sau de două personaje negative, nici unul prea conturat? Sau de șefa cu aspect fascist? 
Iar intriga, slăbuță, (Născut, nu făcut.), nimic cu impact memorabil. Filmul din Ridlay Scott avea un mesaj simplu și percutant ca o predică din Biblie, își punea o întrebare universală: Ce e omul? Și răspunsul ți se oferea cinstit, direct, în imagini fără egal: Oameni ne face iubirea și conștiința morții.
Cu un scenariu fără orizont Villeneuve nu performează nici el. În Arrival, Villeneuve a arătat că știe să facă SF de calitate. Aici a fost depășit de misiune. Dacă ar fi avut curajul să se pună la montaj și să taie toată polologhia inutilă din film, și reducea filmul la o oară și jumătate, poate că ar fi salvat cumva lucrurile, măcar în limita decenței, o poveste SF cu ceva ritm și frumos executată la capitolul direcție artistică. Dar nu, nu a făcut asta, și filmul este efectiv plictisitor.
Din păcate vizionarea filmului e cam pierdere de vreme.

duminică, 29 octombrie 2017

The Hitman's Bodyguard

The Hitman's Bodyguard, USA, China, Olanda, Bulgaria 2017, regia Patrick Hughes, cu Ryan Reynolds, Samuel L. Jackson, Gary Oldman

Filmul e in genul filmului de actiune european (vezi filmele de gen produse de Luc Besson) adica ceva mai atent la personaje si inventiv la capitolul scenelor de lupta. Plus un pic de umor, aici dat de situatia incurcata, unde un asasin platit, trebuie sa serveasca ca martor intr-un proces impotriva unui mare criminal, asasinul fiind deci in pericol si trebuind sa fie aparat de un bodyguard profesionist, care si-a ratat cariera infloritoare tocmai pentru ca unul dintre clientii sai a fost asasinat de asasinul platit pe care trebuie acum sa-l pazeasca. E cam spoiler dar oricum o sa va prindeti de poveste din primele minute.
Comparat cu ce ofera in general cinematografia Hollywood in materie, unde efectele speciale tin loc de scenariu, actori si creierul regizorului, filmul apare ca fiind proaspat si de calitate. Iar Samuel L. Jackson, orice ar juca, este invariabil simptic.

luni, 23 octombrie 2017

Bruce Lee de India


Cinematografia Indiana are si un fel de Bruce Lee, gata sa infranga toti dusmanii in figuri de arte martiale. Si e chiar mai bun decat Bruce Lee! Pentru ca Tiger Shroff (asa se numeste) si danseaza. Pai se putea altfel!? Iata-l aici intr-un moment muzical cu Sraddha Kapoor.



Iar daca vreti sa vedeti cum se descurca in realitate ...


luni, 16 octombrie 2017

Sarusuberi/Miss Hokusai



Sarusuberi/Miss Hokusai, Japonia 2015, regia  Keiichi Hara, Stephanie Sheh 

Mărturisesc cu rușine că în acest an nu am urmărit asiduu festivalul ANIMEST. Singurul film pe care l-am văzut a fost această notă biografică față de marele pictor japonez Hokusai.

Filmul nu surprinde la capitolul grafică (este realizat în nota obișnuită a animației nipone), este însă foarte bine gândit ca poveste. Artistul privit din perspectiva fiicei sale, iată o abordare cu totul interesantă. Dincolo de incursiunea în lumea artistului (cum trăiau de fapt acești oameni?) filmul reușește foarte bine să surprindă atitudinea față de arta picturii. Pentru oamenii epocii pictura nu era numai o reprezentare, ci venea să întregească realitatea, să asigure echilibrul naturii și al zeilor. Fascinant!

marți, 10 octombrie 2017

Logan Lucky

         Logan Lucky, USA 2017, regia Steven Soderbergh, cu Channing Tatum, Adam Driver, Daniel Craig

Logan Lucky e poveste despre niște indivizi cam părăsiți de noroc care se hotărăsc să dea un mare jaf care să-i scoată din probleme.
E o poveste ușurică, dar făcută cinematografic de  Steven Soderbergh , și acest lucru se cunoaște. E un film plin de umor și ritm.
Dar dincolo de poveste este o galerie de carcatere din America profundă, și asta e marea valoare a filmului.   
Plus: un Daniel Craig în rol de recidivist înrăit, excelent.             


duminică, 1 octombrie 2017

Valerian and the City of a Thousand Planets


Valerian and the City of a Thousand Planets, Franța 2017, regia Luc Besson, cu Dane DeHaan, Cara Delevingne, Clive Owen, Rihanna, Ethan Hawke, Alain Chabat, Rutger Hauer


În ciuda cârcotașilor, eu vă zic că Valerian e o creație Luc Besson de supercalitate, și dacă v-a plăcut Al 5-lea element, sigur o să apeciați și acest film. Sigur nu e macho în lipsa lui Bruce Willis, dar desigur e la modă acum să avem personaje aproape adolescente, iar eroul să fie de fapt eroină. Și foarte tânăra Cara Delevingne se descurcă excelent. E plin de locuri comune și previzibil? Păi asta e cultura pop. În definitiv Luc Besson își permite să ne ironizeze și să se ironizeze. Pentru că îi iertăm asta oricum în fața debordantei sale imaginații vizuale.
Plus: o gașcă de actori mari în roluri episodice, nu lăsați să vă scape aparițiile lor pline de culoare.

vineri, 22 septembrie 2017

American Made/Barry Seal: Trafic în stil american 

American Made/Barry Seal: Trafic în stil american , USA 2017, regia Doug Liman, cu Tom Cruise, Domhnall Gleeson, Sarah Wright,


Tom Cruise arată în acest film că încă este actorul șarmant pe care îl știm încă din Top Gun. Sub bagheta inspirată a lui Doug Liman (au mai lucrat împreună în excelentul SF  Edge of tomorrow).

E un film bazat pe o poveste adevărată. Barry Seal a fost un personaj real implicat în afacerile murdare ale Statelor Unite din America Centrală, unde limita dintre cei buni și cei răi, ce e corect și ce e incorect, e greu de stabilit. O poveste cu droguri, arme și politică.

Dar mai ales o poveste cu ritm, cu un absurd (al politicii) bine subliniat în fiecare scenă. Cu un Tom Cruise care te face să te întrebi ce fel de om este acela care intră în combinațiile pe care le povestește filmul. În definitiv, tot filmul, personajul Barry Seal este un om decent, în care se recunoaște probabil majoritatea cetățeanului mediu, dar care ... o să vedeți voi ce face.
De notat și pretația lui Domhnall Gleeson în rol de agent CIA, cu totul special.

sâmbătă, 16 septembrie 2017

Xingu, Festivalul ambasadelor

In week end-ul trecut (9-10 septembrie) am fost la festivalul de film al ambasadelor.

Am ales un film Brazilian, Xingu. Filmul are o poveste puternica, adevarata, a celor trei frati Villas Boas, Claudio, Orlando si Leonardo, care exploreaza Amazonul incepand cu anii 1940, ajungand sa fie promotorii ideii de protectie a vietii triburilor aborigene. Datorita eforturilor lor a fost reata rezervatia Xingu (un teritoriu mare cam cat Belgia) care se bucura de autonomie, si unde continua sa se dezvolte nestingerit viata si cultura triburilor amazoniene.
Un efort extraordinar, care a presupus multa daruire, abordare pragmatica, uneori compromisuri. De altfel aceasta este si principala scadere a filmului. Incercand sa prezinte toate fatetele activitatii fratilor Villas Boas, care a presupus si compromisuri, sau actiuni pe care dintr-o anumita perspectiva astazi nu le-am considera morale, filmul devine uneori confuz. In rest, numai cuvinte bune, cinematografia reuseste sa surprinda statura si drama acestor eroi contemporani noua.

Am vazut si un film suedez "En underbar jävla jul" tradus in engleza Holly Mess. O familie respectabila de suedezi este invitata sa petreaca Craciunul la fiul lor. Care traieste cu iubitul sau gay. Dar si cu o fata care va avea un copil fata de care cei doi se declara mandrii "tata". Iubitul are la randul sau un tata imigrant din  Grecia,  care este divortat de sotia suedeza, invitata si ea, care vine la petrecere cu tanarul amant, care este arab. In acest haos multicultural desigur e usor sa se faca ceva comedie de situatie. Si de a se prezenta o viziune edulcorata si optimista a multiculturalismului.

sâmbătă, 9 septembrie 2017

Dunkirk


Dunkirk, USA, Marea Britanie, Franța, Olanda 2017, regia Christopher Nolan, cu Tom Hardy, Kenneth Branagh, Mark Rylance, Fionn Whitehead, Harry Styles, 

Christopher Nolan confirmă că este un regizor de mare calibru și dă ceea ce este, în opnia mea, filmul anului, cel puțin din ceea ce am văzut până acum pe ecrane.

Eu o să subliniez aici doar două aspecte, dar vă asigur că este un film la care trebuie să mergeți din mai multe motive, fie pentru o poveste bine închegată care se desfășoară ca o dramă antică, fie pentru actorii mai cunoscuți sau mai puțin cunoscuți (dar promițători) de pe afiș, fie pentru scene impresionante de acțiune în timp de război.

Nu vă povestesc eu aici ce e cu Dunkirk, în orice caz e cu nemții și englezii (plus francezii) în al doilea război mondial. De fapt nici nu prea contează, și aici e marele talent al lui Christopher Nolan, care refuză cu desăvârșire tentația unei epopei istorice, făcând un film despre individ și supraviețuire, care, așa cum ne va spune cineva în film la sfârșit, este suficient pentru a fi un erou. Nolan alege o perspectivă exclusiv subiectivă și individuală asupra evenimentelor, pe care o pune în film într-o narațiune în care succesiunea temporală are doar o importanță relativă, refuzând astfel spectatorului vreo perspectivă istoricizată sau istoricizantă asupra evenimentelor. Este un film exclusiv despre oameni și alegerile lor, un film aproape intim, în care războiul e doar un fundal; și de aici o receptare emoțională fără egal a filmului.

Al doilea lucru care trebuie menționat este muzica lui Hans Zimmer, cel folosit de Nolan și la capodopera Inception, care adaugă un aer suprarealist filmului, plasând și mai mult spectatorul în câmpul receptării subiective a evenimentelor. 

De nota 10.




sâmbătă, 2 septembrie 2017

Baby Driver

Baby Driver, USA 2017, regia Edgar Wright, cu Ansel Elgort, Jon Bernthal, Jon Hamm, Kevin Spacey, Jamie Foxx

Asta e un film care arată că nu a murit de tot creativitatea pe la Holywood (fie și că e vorba de un film independent).
În esență e un film de acțiune, cu bandiți care jefuiesc și ei ce se găsește, o bancă, un oficiu poștal, mă rog, lume măruntă în definitiv, oameni ca noi care își câștigă greu leafa.
Partea bună e că personajul principal e un tip ușor dus care conduce nebunește (cu asta îi ajută pe băieții cei răi să scape din orice belea) și care e tot timpul cu căștile în urechi. Așa conduce el. De ce? Asta o să aflați în film dacă aveți curiozitatea să-l vedeți. De fapt muzica din acest film e eroul principal, pentru că totul se întâmplă pe muzică, raportat la muzică, în ritmul muzicii.
Cum sunt în roluri de aia răi și doi actori de Oscar adică Kevin Spacey și Jamie Foxx eu zic că merită să vă pierdeți timpul în fața ecranului cu acest film.

joi, 24 august 2017

Încă una din India

UIn hit recent dintr-un film indian. E din filmul OK Jaanu.


Care e de fapt un remix al unui hit indian din anii 1990. Cand era Michael Jackson la modă, of course.


marți, 15 august 2017

Despicable Me 3

Despicable Me 3, USA 2017, regia  Kyle BaldaPierre Coffin

Cum știm din seriile trecute, GRU din mare „vilăn” a devenit personaj responsabil, tătic al unor adorabile fetițe și cu o soție care lucrează, cum se putea altfel, ca agent în slujba forțelor binelui, gata să combată pe ăia răii pe toate meridianele.
Adică boring. Ca să mai lungească pelteaua, scenariștii au inventat un frate geamăn lui GRU, pus pe răutăți. În fine, nu sună deloc plauzibil, dar dacă e caz de haz cu minioni, de ce nu, fie și un frate geamăn pentru GRU.
În ciuda puținătății inspirației la capitolul intrigă, filmul nu dezamăgește, căci minionii au spațiu de desfășurare (hai să fiu cârcotaș, se puteau exploata niște situații umoristic încă și mai bine). În rest confruntarea dintre bine și rău se desfășoară alert pe ritmuri haioase din anii 1980, numai bine ca mămicile și tăticii din sala să nu se plictisească alături de puștii lor, care nu au altă alegere decât să râdă copios de aventurile minionilor. 

luni, 26 iunie 2017

Pisicile aristocrate - Istoria Disney

După dispariția lui Disney, studiourile s-au concentrat câțiva ani pe producția de film cu actori, comedii usurele dar digerabile chiar si astazi (Fantoma lui Barba Neagra e unul din favoritele mele). Totuși un proiect era aprobat încă din timpul vieții lui Disney - The Aristocats. Cei doi colaboratori principali ai lui Disney, Ken Anderson (la scenariu) și Wolfgang Reitherman (la regie) au condus proiectul în cel mai bun stil Disney. Și în 1970 au dat lovitura cu noul film. Uneori chiar seamănă până la autocitare cu alte filme Disney, dar nimeni nu are nimic de obiectat. Muzica este hit și astăzi, Parisul adorabil, iar pisicile ... umplu si acum netul.
Everybody wants to be a cat.

luni, 19 iunie 2017

Inca o secventa indiana

Din acelasi film Dil Dhadakne Do. De data aceasta cu melodia care da si titlul filmului. Interesanta recrearea unei atmosfere de muzical de la 1960 de la Hollywood intr-un film indian.


duminică, 11 iunie 2017

Life


Life, USA 2017, regia Daniel Espinosa, cu Jake Gyllenhaal, Rebecca Ferguson, Ryan Reynolds

S-a facut multa valva despre acest film, ca ce bun ar fi, etc. E vorba de inca un balon umflat de publicitatea facuta de tot felul de comentatori interesati. Filmul e calchiat fara fasoane dupa Alien. Cu un Alien ceva mai subtil, dar la fel de ucigas, si totul petrecut intr-un viitor ceva mai credibil. Partea buna e ca joaca niste nume mari, filmul e executat corect, dar nimic peste medie.

luni, 5 iunie 2017

King Arthur: Legend of the Sword


King Arthur: Legend of the Sword, USA 2017, regia Guy Ritchie, cu Charlie Hunnam, Astrid Bergès-Frisbey, Jude Law.

Daca ar fi sa va povestesc filmul ar suna grozav de plictisitor ca orice productie de serie cu eroi si monstri de poveste care se infrunta pentru ca binele sa invinga la final.
Si totusi nu e asa. Diferenta o face Guy Ritchie. Care face un King Arthur cam Rock'n'Rolla. Unde Arthur e un fel de smecheras de cartier, ala raul (Jude Law adica) e un fel de Nasul, Taiat in stil Guy Ritchie cu ruperi de ritm, si muzica buna, filmul e de vazut.

joi, 1 iunie 2017

Pirates of the Caribbean: Dead Men Tell No Tales 


Pirates of the Caribbean: Dead Men Tell No Tales, USA 2017, regia Joachim Rønning, Espen Sandberg, cu Johnny Depp, Geoffrey Rush, Javier Bardem      

Cand vezi un afis cu Piratii din Caraibe nu poti decat sa te simti obligat sa intri in cinematograf. Franciza si-a creat renumele unor filme de buna calitate.
Din nefericire, aceasta ultima productie din serie, e multa apa de mare intr-o ciorba reincalzita.
Povestea e pe sablonul filmelor cu eroi si monstri care se fac cu sutele, realizatorii uitand ca farmecul vine de la  neconventionalul pirat Jack Sparrow (Jonny Depp). Prea putin utilizat (poate a mai si imbatranit si nu mai poate duce singur o astfel de poveste)  Jonny Depp, in continuare fermecator, nu poate salva filmul. Nici cu ajutorul lui Geoffrey Rush in rolul histrionicului Barbosssa.    
Ca sa nu fiu nedrept, filmul are momentele sale, scena cu Sparrow si ghilotina e antologica, dar e prea putin pentru un film de doua ore.           

duminică, 28 mai 2017

Get Out, Fugi!



Get Out, Fugi!, USA 2017, regia Jordan Peele, cu Allison Williams, Daniel Kaluuya,

Filmul este prezentat ca fiind filmul horror al momentului asa ca am tinut sa il vad si eu. Bine construit ca dozaj al tensiunii specifice genului, totusi nu e un film care sa rupa gura targului.
De fapt e vorba de subtextul filmului care a facut mai multa valva, prin prisma faptului ca a atins cate va din ideosincraziile societatii americane discriminare rasiala si discriminare sociala.
Ramane  o incercare interesanta de a transforma un horror intr-o subtila critica sociala. De vazut in aceasta cheie!

duminică, 14 mai 2017

Guardians of the Galaxy Vol. 2, Gardienii Galaxiei vol. 2






Guardians of the Galaxy Vol. 2 , Gardienii Galaxiei vol. 2, USA 2017, regia James Gunn, cu 
Chris Pratt, Zoe Saldana, Dave Bautista, Vin Diesel (voce), Bradley Cooper (voce), Michael Rooker, Kurt Russell, Sylvester Stallone, Sean Gunn


Acum vreo 3 ani ma declaram entuziasmat de Gardienii Galaxiei. Actiune, personaje simpatice, umor, ritm si muzica din anii 1980. O continuare nu putea sa lispseasca. Vol. II. Continuarea are umor, personajele sunt la fel de simpatice, este actiune, muzica este la fel de buna si din aceeasi perioada. 
Ce lipseste? A...., da, ritm. Daca prima parte nu irosea niciun moment, scenaristii la acest vol. 2 s-au dovedit mai putin inspirati. Au impanat filmul cu tot felul de momente moralizator-melodramatice, care te fac sa casti cat cuprinde. Gardienii Galaxiei sunt niste nonconformisti, nu-i transformati din puslamale simpatice in pionieri de frunte, ca va dispar rapid admiratorii.

duminică, 7 mai 2017

Ballerina


Ballerina, Canada, Franța 2016, regia Éric Summer și Éric Warin

Daca va vine sa plecati din cinematograf dupa primele 5 minute de film nu suteti de condamnat. Intriga filmului e atat de ieftina (doi orfani care viseaza sa faca cariera la Paris si mai ales sa evadeze din orfelinat, candva pe la sfarsitul secolului al XIX-lea) incat te astepti la ceva absolut plictisitor. Nici mai incolo filmul nu face vreun miracol la nivelul naratiunii, care ramane previzibila si schematica, cu tanara orfana si saraca, dar ambtioasa, care se doreste in corpul de balet al Operei din Paris.
Insa, greu de explicat in cuvinte, filmul este pur si simplu frumos. Ca e vorba de gratia diafana a baletului? O fi vorba de sarmul Parisului? Poate acel un je ne sais quoi frantuzesc? Toate la un loc?
Oricum e un film care merita vazut.

joi, 27 aprilie 2017

Nu radeti de cinematografia indiana - Cinemateca- indiene

Sigur, cinematografia indiana e subiect de glume, se cântă și se dansează cam fără motiv, subiecte siropoase ...
Dar iată un fragment de film indian dovadă de profesionism cinematografic senzațional. E un fragment din Dil Dhadakne Do. Muzică și dans.  Priviți atent. E o scenă de 4.39 minute filmată fără niciun cut. O scenă cu mișcare „îndrăcită”, aș zice. Puțini pot face o astfel de performanță în film.


luni, 17 aprilie 2017

Kong:Skull Island


Kong:Skull Island, USA 2017, regia Jordan Vogt-Roberts, cu  Tom Hiddleston, Samuel L. Jackson, Brie Larson

O insula izolata, un grup de exploratori, o gasca de animale fantastice (Kong included). In mod sigur ati mai vazut scenariul acesta de vreo suta de ori. Ceva nou la acest Kong? Nu prea. Exploratorii sunt buni si rai, dar nici aia rai nu-s rai de tot, sunt saracii niste soldati care au ratat avionul de intors acasa din razboiul din Vietnam, deci trebuie sa-si verse si ei cumva frustrarile, asa ca nu prea au timp sa gandeasca in termeni ecologisti ca baietii buni.
Amestecul asta Vietnam si King Kong parea promitator la inceput, dar pana la urma nu iese nimic mai mult decat un plagiat dupa Jurassic Park.

sâmbătă, 1 aprilie 2017

Beauty and the Beast


Beauty and the Beast, USA 2017, regia Bill Condon, cu Emma Watson


Filmul este o combinatie exuberanta de animatie cu scene filmate, un fel de animatie cu actori. Admiratorii creatiilor Disney anterioare vor fi multumiti de grafica plina de fantezie cu realizari la superlativ. Emma Watson se descurca sa fie printesa, fara regrete pentru perioada Hermione.
Este o senzatie de frumos transmisa din fiecare cadru, ca nu poti gasi filmuluinicio scadere. Pure entertainment.

sâmbătă, 25 martie 2017

A Monster Call, Copacul cu povești


A Monster Call, Copacul cu povești, USA, UK, Spania 2016, regia J.A. Bayona, cu Lewis MacDougall, Felicity Jones, Sigourney Weaver și Liam Neeson

În primul rând trebuie să spun că, în ciuda titlului în variantă românească, nu este un film pentru copii. Este o dramă, și una care presupune mult curaj pentru a fi abordată. Un puști se confruntă cu ceea ce este de nesuportat la orice vârstă, dar cu atât mai greu când e vorba de un copil: mama are o boală incurabilă și trebuie să moară. În lumea noastră care escamotează cu orice preț sfârșitul iminent (oare de ce?), iată un film despre marea trecere.
Și este vorba de un film senzațional de bine făcut. În primul rând este o poveste solidă, în care furia, și debusolarea, sunt sublimate și demonii alungați prin narațiune. Filmări perfecte, cu momente de animație efectiv capodopere ale artei grafice.
Tânărul Lewis MacDougall, la numai 14 ani reușește să se descurce cu un rol mai mult decât problematic. Felicity Jones, mama, și Sigourney Weaver, bunica, completează excelent distribuția.
E un fil pe care îl recomand fără reținere, doar cu atenționarea că trebuie să vă rezervați timp să vă refaceți emoțional după ce îl vedeți.

vineri, 10 martie 2017

Concurenții lui Disney 2 - Cinemateca

După război, în primii ani, nimeni nu a îndrăznit să atace supremația lui Disney în domeniul animațiilor de lung metraj.
Anii 1950 au adus explozia televiziunii în Statele Unite. Consumul de programe pentru televiziune a devenit imens. A apărut o cerere mare de producții de animație,  de scurt metraj, realizate ieftin, numai bune ca să umple programele de televiziune. Unele companii producătoare de astfel de animații au ajuns prospere și s-au gândit să atace și domeniul lung metrajelor.
O astfel de companie a fost UPA. Aceștia sunt cei care au popularizat o tehnică de animație care conducea la scăderea drastică a costurilor și anume cea numită limited animation. Era o idee simplă. Din cele 24 de cadre pe secundă necesare unei animații, spre deosebire de foarte artisticele producții Disney care picta 24 de cadre diferite, ei foloseau doar 12 cadre, un cadru fiind repetat de 2 ori pentru a face numărul de 24. Adăugați la aceasta și animația forte stilizată în care era „mișcat” doar un anumit element din cadru, restul fiind păstrat  static. Efectul nu e foarte realistic, dar costurile de producție erau reduse drastic, tocmai ce voiau televiziunile.
UPA, utilizând un personaj celebru, în acea vreme, al animațiilor scurte pentru televiziune, Mr Magoo a lansat în 1959, 1001 Arabian Nights. Filmul realizat cu aceste tehnici ieftine, nu prea a avut succes, și spunând direct nu l-aș recomanda nimănui.
Totuși nu s-au lăsat și în 1962, asociați cu studiourile Warner, au scos Gay Purr-ee (la noi cunoscut ca Parisul vesel). Beneficiind de o poveste delicioasă cu pisici și cu Paris,  unde se vede mâna lui Chuck Jones, responsabilul de multe din aventurile lui Bugs Bunny și restul găștii Wile E. Coyote, Henery Hawk, Pepé Le Pew, Marvin the Martian, Ralph Wolf, Road Runner, Sam Sheepdog, cu o animație bine condusă de Abe Levitow cel care îl făcuse celebru pe Mr Magoo, filmul a devenit un clasic. Stilizarea a fost folosită cu inteligență spre deliciul spectatorilor. Filmul a dovedit că și alții pot face filme de animație de lung metraj de succes.
Chiar și Disney a fost nevoit să renunțe la stilul său pictural și ultimele filme se remarcă prin stilizare și tehnici de animație care foloseau automatizarea.

duminică, 5 martie 2017

Concurentii lui Disney - Cinemateca

Amintind de Cartea Junglei închideam modesta mea  trecere în revista a filmelor clasice de animație de lung metraj produse de Walt Disney. A fost Disney singurul care a făcut film de animație d elung metraj. Desigur nu! Succesul Albei ca Zapada starnit de indata dorinta ca acesta sa fie repetat. Dave (uneori creditat ca Max) Fleischer, adică tatăl lui Popeye Marinarul, a făcut în 1939 un film care a rămas, de asemenea celebru, Călătoriile lui Gulliver. Este practic al doilea film de animație de lung metraj după Alba ca Zapada lui Disney.


Probabil că sunt puțini cei care nu l-au văzut. Filmul a fost un succes de public, însă costurile de producție au fost imense, așa că financiar nu a fost o intreprindere prea reușită.

Fleicher nu s-a lăsat și în 1941 revine cu un film care astăzi este mai puțin cunoscut. Este vorba de Mr. Bug (Hoppity) Goes to Town. Este prima animație de lung metraj cu subiect „modern” și nu inspirat din basme, gen foarte la modă printre producătorii de animație de astăzi. E vorba de niște gâze care vor să-și păstreze casele în fața unui cărăbuș bogat care vrea să cumpere tot și să-i alunge. Bineînțeles că un gândăcel erou va salva mica așezare cucerind și inima eroinei ....
Filmul a fost lansat, ca și Dumbo, în preajma atacului de la Pearl Harbour. A început războiul și pentru Statele Unite, și lumea nu prea a mai avut chef de animații. De aici un eșec financiar. Ceea ce va descuraja pentru un timp pe competitorii lui Disney.


sâmbătă, 25 februarie 2017

The Founder, Fondatorul


The Founder, Fondatorul, USA 2016, regia John Lee Hancock, cu Michael Keaton, John Carroll Lynch, Nick Offerman

The Founder este un film despre Ray Kroc cel care a făcut din McDonalds o rețea de fast food de importanță națională în Statele Unite și a pus bazele dezvoltării ei internaționale.
Desigur Ray Kroc este un erou, dar un erou al capitalismului victorios, a cărui morală este eficiența economică. Genul de personaj pe care nu e neapărat să-l placi.
E un film care pune în valoare la maximum talentul actoricesc al lui Michael Keaton, și chiar merită să vedeți filmul pentru asta.
Îi dau replica, excelent, în rolurile fraților McDonald, cei care au stat la baza afacerii, John Carroll Lynch și Nick Offerman. Ei sunt cei care fac afaceri în vechiul stil și conflictul lor cu Ray Kroc este delicios, fie că vă place sau nu să mâncați la McDonald.

sâmbătă, 18 februarie 2017

The LEGO Batman Movie


The LEGO Batman Movie, USA 2017, regia Chris McKay

Dupa ce au facut The Lego Movie, cu destula inspiratie zic eu, s-a incercat sa se mai faca ceva publicitate celebrelor caramizi de construit pentru copii.
De data asta insa toata tarasenia miroase a ciorba reincalzita. Lego nu are nicio importanta dramatica in film, e un film pastisa cu supereroi oarecare, cu Lego sau fara. S-au straduit sa presare un numar frumos de gaguri in desfasurarea actiunii, efort de apreciat, si care mai salveaza oarecum lucrurile, dar in total filmul e atat de comun si rasuflat incat nu poti sa nu scapi un cascat spre sfarsit. 

sâmbătă, 11 februarie 2017

Fantastic Beasts and Where to Find Them


Fantastic Beasts and Where to Find Them, USA, UK 2016, regia David Yates, cu  Eddie Redmayne, Katherine Waterston, Alison Sudol, Dan Fogler

Fimul este făcut cu gândul la generația celor care au crescut cu Harry Potter și acum sunt oameni mari. Dar asta nu înseamnă că nu este un film captivant pentru oricine.
J.K. Rowling știe în continuare să scrie basme fascinante, unde mundanul se transformă în miracol, cu trimiteri culturale interesante pentru cititorul adult.
Personajele sunt excelent construite încât să asigure implicarea emoțională, cât și sufiecient umor. Dan Fogler în rolul lui Kowalski merită o mențiune.
Experiența vizuală este deosebită, o lume colorată, o lume cu stil, cu New York-ul intebelic excelent prezentat.
Alegerea regizorului a fost inspirată, renunțând la a construit filmul concentrat pe confrunterea dintre bine și rău, cum s-a făcut în ultimile filme din seria Harry Potter, pe care le-am criticat la vremea lor, și punând accentul pe inventivitate și imaginar.
Un film excelent.

sâmbătă, 4 februarie 2017

Jackie


Jackie, USA 2016, regia Pablo Larrain, cu Natalie Portman, Peter Sarsgaard

Jackie este un film care se vrea sofisticat, facut cu gandul la Oscaruri. Intr-adevar drama personala a sotiei presedintelui american J.F. Kennedy, asasinat in 1963, in contextul acestui eveniment dramatic, este un subiect de film extraordinar.
Este ocazia de a diseca, in circumsatante cu totul extraordinare, un caracter in ipostaza de femeie, Prima Doamna, sotie, vaduva, mama, crestina, si, de ce nu, personaj histrionic. O abordare psihologizanta compusa ca la carte.
Un film ofertant, si extraordinar facut ca realizare actoriceasca, pentru Natalie Portman (care se transforma in Jackie Kennedy), cu un partener pe masura in Peter Sarsgaard in rolul lui Bobby Kennedy, fratele presedintelui asasinat.
Totusi este e un film care isi propune foarte mult (prea mult) pentru spatiul unei povesti cinematografice, care devine astfel oarecum fara miza pentru spectator, pierdut in multimea de nuante. Mirajul Camelotului, servit ca explicatie in final, pentru a uni oarecum acest melanj, explica orice si nimic.

luni, 30 ianuarie 2017

Lion, Saroo

Lion, Saroo, Australia, USA, UK 2016, regia Garth Davis, cu  Dev Patel, Nicole Kidman, Rooney Mara
Lion (Saroo în cinematografele românești) este povestea unui băiețel din India pierdut de părinți și adoptat de un inimos cuplu de asutralieni. Un film bazat pe o poveste adevărată.
O bună parte din film este Aventura puștiului (Saroo) pierdut de mama sa, într-o lume ostilă. Un fel de Aventurile lui Oliver Twist la sfârșitul secolului al XX-lea în India. O poveste emoționantă, și mai ales micul actor (Sunny Pawar) ales să facă personajul este atât de  simpatic încât nu ai nicio șansă să nu te emoționezi de soarta lui.
Calvarul acestuia se termină în momentul în care bravii australieni îl adoptă.
Partea a doua a filmului îl prezintă pe Saroo ajuns un tânăr crescut în Australia, cu toate facilitățile societății australiene, și înconjurat de dragostea deplină a părinților săi adoptivi. E un tânăr care se consideră australian 100%, locul nașterii find doar un accident al biografiei sale. Și totuși… resimte nevoia de a-și regăsi familia din India. Lucru care îi produce multă suferință pentru că îl resimte ca pe o trădare față de cei care îl iubesc și pe care îi iubește, o trădare față de el însuși, un australian care nu ar trebui să resimtă nicio nostalgie față de ceea ce a lăsat în urmă în India. Din păcate filmul trenează în apele tulburi ale acestor sentimente. Desigur spectatorul, dacă nu e handicapat emotional, înțelege rapid suferința eroului, și așteapată să se nască ceva din această suferință. Însă în film lucrurile se rezolvă Deus ex machina cu ajutorul lui Google Map lăsând spectatorul cam nedumerit.

duminică, 22 ianuarie 2017

The Great Wall, Marele Zid




The Great Wall, Marele Zid,  regia Yimou Zhang, cu Matt Damon, Tian Jing, Pedro Pascal, Willem Dafoe

Vă povesteam despre senzația de straniu avută când am văzut un film nord-coreean cu monștri, Pulgasari. cam aceeași senzație am avut la cest film chinezesc.
Producția este cât sepoate de chineză, și, dacă tot au bani, și-au permis să-l angajeze pe Matt Damon să-l pună cap de afiș.
O poveste cu niște monștri numai buni de luptat cu ei la poalele Marelui zid Chinezesc, dar mai ales cu multă propagandă ideologică, căci rătăcitorul războinic de undeva din vest nimerit în China (personajul lui Matt Damon), învață plin de admirație valorile, evident superioare, ale lumii chineze, cum superior este ca putere de distrugere praful de pușcă, invenție chinezească, nu-i așa?

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Passengers

Pasengers, USA 2016, regia Morten Tyldum, cu Jennifer Lawrence, Chris Pratt, Michael Sheen, Laurence Fishburne

Filmul e din seria de filme cu El care o întâlnește pe Ea, femeia visurilor. Altceva nici nu mai contează. Faptul că totul se petrece pe o navă spațială cu un echipaj integral criogenat, în drum spre o lume ce va fi colonizată de pământeni, sunt doar amănunte. De fapt asta este și marea calitate a filmului, e o poveste de dragoste spusă simplu (practic sunt doar două personaje) într-o împrejurare oarecum stranie.
Filmul calchiază structura narativă a Titanicului. El e pasagerul de la clasa de jos (fără acces la cafea cu lapte) trezit accidental din hibernare, cu abilități tehnice și un stil direct. Ea e sofisticată și frumoasă. Inevitabil e dragoste.
Jennifer Lawrence și Chris Pratt nu sunt Kate Winslet și DiCaprio, și nici nu trebuie să fie, pentru că aici miza este simplitatea și nu exuberanța flamboiantă a pachebotului de lux.
Bineînțeles nava nu se scufundă, dar stă să explodeze. Prilej de ceva acțiune și un happy-end.

duminică, 1 ianuarie 2017

And the winner is....

Ca la orice început de an top-ul anului trecut.

1. Hail, Caesar! Într-un an an care nu a venit cu producții extraordinare frații Coen arată că știu să facă filme bune în continuare.
2. Arrival, SF anului.
3. Hrutar, tragedie antică cu oi, undeva în Islanda.
4. Youth, Sorrentino, excelență estetică.
5. The Hateful Eight, Tarantino, nimic de zis în plus.
6. Zootopia, animația anului.
7. The Secret Life of Pets, concurența la animația anului.
8. Eddie the Eagle,  un film foarte simplu, dar foarte bine construit.
9. Finding Dory, lecție cum se face un sequel.
10. Jungle Book, lecție cum se face un remake.

Aș mai menționa documentarul artistic  Monsoon, o declarație de dragoste pentru India greu de încadrat în orice clasament, și The Brothers Grimsby, pe care îl las totuși în afara listei de 10 pentru că unorul său nu place chiar la toată lumea.