duminică, 26 februarie 2017

Se pare ca a venit primavara



Imaginile sunt din Muzeul Satului.

sâmbătă, 25 februarie 2017

The Founder, Fondatorul


The Founder, Fondatorul, USA 2016, regia John Lee Hancock, cu Michael Keaton, John Carroll Lynch, Nick Offerman

The Founder este un film despre Ray Kroc cel care a făcut din McDonalds o rețea de fast food de importanță națională în Statele Unite și a pus bazele dezvoltării ei internaționale.
Desigur Ray Kroc este un erou, dar un erou al capitalismului victorios, a cărui morală este eficiența economică. Genul de personaj pe care nu e neapărat să-l placi.
E un film care pune în valoare la maximum talentul actoricesc al lui Michael Keaton, și chiar merită să vedeți filmul pentru asta.
Îi dau replica, excelent, în rolurile fraților McDonald, cei care au stat la baza afacerii, John Carroll Lynch și Nick Offerman. Ei sunt cei care fac afaceri în vechiul stil și conflictul lor cu Ray Kroc este delicios, fie că vă place sau nu să mâncați la McDonald.

sâmbătă, 18 februarie 2017

The LEGO Batman Movie


The LEGO Batman Movie, USA 2017, regia Chris McKay

Dupa ce au facut The Lego Movie, cu destula inspiratie zic eu, s-a incercat sa se mai faca ceva publicitate celebrelor caramizi de construit pentru copii.
De data asta insa toata tarasenia miroase a ciorba reincalzita. Lego nu are nicio importanta dramatica in film, e un film pastisa cu supereroi oarecare, cu Lego sau fara. S-au straduit sa presare un numar frumos de gaguri in desfasurarea actiunii, efort de apreciat, si care mai salveaza oarecum lucrurile, dar in total filmul e atat de comun si rasuflat incat nu poti sa nu scapi un cascat spre sfarsit. 

Arles


Arles e asociat desigur cu van Gogh si nu poate scapa de asta. Peste tot prin oras sunt marcate locuri legate de sederea renumitului pictor in oras, sau care pot fi vazute, in ipostaza artistica, in tablouri.
Orasul cu arena sa romana in care se desfasoara in continuare lupte de tauri (asemanatoare cu cele din Spania, mai putin partea finala, provensalii se multumesc cu piruietele) e pictural si astazi sub un cer albastru, albastru. Asa ca va recomand sa va pierdeti pe stradutele lui, sau sa luati o bicicleta sa admirati imprejurimile care au inspirat pictorii.


























sâmbătă, 11 februarie 2017

Fantastic Beasts and Where to Find Them


Fantastic Beasts and Where to Find Them, USA, UK 2016, regia David Yates, cu  Eddie Redmayne, Katherine Waterston, Alison Sudol, Dan Fogler

Fimul este făcut cu gândul la generația celor care au crescut cu Harry Potter și acum sunt oameni mari. Dar asta nu înseamnă că nu este un film captivant pentru oricine.
J.K. Rowling știe în continuare să scrie basme fascinante, unde mundanul se transformă în miracol, cu trimiteri culturale interesante pentru cititorul adult.
Personajele sunt excelent construite încât să asigure implicarea emoțională, cât și sufiecient umor. Dan Fogler în rolul lui Kowalski merită o mențiune.
Experiența vizuală este deosebită, o lume colorată, o lume cu stil, cu New York-ul intebelic excelent prezentat.
Alegerea regizorului a fost inspirată, renunțând la a construit filmul concentrat pe confrunterea dintre bine și rău, cum s-a făcut în ultimile filme din seria Harry Potter, pe care le-am criticat la vremea lor, și punând accentul pe inventivitate și imaginar.
Un film excelent.

Aix-en-Provence


Aix-en-Provence este must see al regiunii provensale. Situat în sudul Franței, aproape de Mediterana, este un oraș mai parizian decât Parisul. Dacă vreți să vă satisfaceți pofetele în materie de a vă trăi clișeele despre o Franța ideală, Aix-en-Provence este locul acela.
Orașul vechi, partea centrală a orașului, are atmosferă și e de o cochetărie inegalabilă. Bulevardul Mirabeau care desparte orașul vechi pe o axă aproximativ est-vest, larg și adumbrit de copaci, este plin de clădiri mândre și cu stil, și mai ales de cafenele cu un inegalabil aer franțuzesc. Plimbarea pe acest bulevard e o atracție în sine.
La nord de bulevard e orașul medieval, cu străduțe strâmte și clădiri vechi (dar bine întreținute). Într-o piațetă dimineața este o piață de fructe, legume și brânzeturi de o varietate peste imaginație. Spre prânz piața de fructe se închide și restaurantele își întind terasele până în mijlocul pieței.
Într-o altă piață, în fața vechii primării este organizată o piață de flori. Efectiv nu te mai saturi să te plimbi pe aceste străzi.
La sud de bulevardul Mirabeau este orașul din sec. al XVII-lea. Este un experiment al viziunii raționaliste din acea vreme. Palate mândre în stilul clasic, oarecum auster, sunt ordonate pe străzi drepte care converg spre fotogenica piață cu Fântâna cu delfini. Întreaga zonă are farmecul ei, dat de respectabilitatea vechimii, fiind în același timp conștienți de „modernitatea” acestui demers urbanistic de acum vreo trei secole și ceva.
Nu ratați muzeul Granet. Are una dintre cele mai interesante expoziții de artă modernă din lume. Expoziția de artă modernă (cu un număr frumos de tablouri semnate de Picasso, și e vorba de câteva dintre cele mai bune ale artistului) se află separat de clădirea principală a muzeului, într-o biserică dezafectată.
Nu ratați să admirați pe jucătorii de petanque, jocul cu bile atât de răspândit în sudul Franței. În parcul alipit de zona centrală există un petanquedrom cu multe terenuri dedicate acestui sport mai neobisnuit.
Am vorbit mult de vechime, dar trebuie să subliniez că Aix-en-Provence este un oraș foarte viu și foarte tânăr. Este unul dintre cele mai importante orașe universitare din Franța astfel că are un aer tineresc și este plin de evenimente dedicate tinerilor.
Nu degeaba orașul este considerat printre locurile cele mai dorite ca loc de reședință de către francezi.
Plimbati-vă, relaxați-vă, mergeți la boulangerie, gustați acest oraș. Și o recomandare personală... mergeți în oraș dimineața devreme, când e aproape pustiu și la boulangerie se face pâinea.























marți, 7 februarie 2017

Marsilia

Daca mi-ar fi spus cineva ca exista o mare urbe europeana mai mizerabila decat Bucurestiul nu as fi crezut. Insa am descoperit Marsilia. Mizeria din centrul situat in apropierea portului este greu de descris. E drept ca si clima ajuta. Desi vremea e inevitabil insorita, un vant rebel matura strazile marelui port francez permanent, imprastiind cu generozitate prin toate colturile gunoaiele pe care civilizatia noastra e atat de stiutoare in a le produce.

Nici cartierele mai dichisite cu bulevarde largi nu scapa de impresia de loc neîngrijit , lipsit de personalitate.

Orașul vechi, situat pe o mică peinsulă, împreună cu fortăreața care adăpostea portul, tind să fie principala atracție. Cu un aspect de  urbe meridională, aproape italian, orașul vechi e prea mic pentru a avea într-adevăr atmosferă.