sâmbătă, 25 martie 2017

A Monster Call, Copacul cu povești


A Monster Call, Copacul cu povești, USA, UK, Spania 2016, regia J.A. Bayona, cu Lewis MacDougall, Felicity Jones, Sigourney Weaver și Liam Neeson

În primul rând trebuie să spun că, în ciuda titlului în variantă românească, nu este un film pentru copii. Este o dramă, și una care presupune mult curaj pentru a fi abordată. Un puști se confruntă cu ceea ce este de nesuportat la orice vârstă, dar cu atât mai greu când e vorba de un copil: mama are o boală incurabilă și trebuie să moară. În lumea noastră care escamotează cu orice preț sfârșitul iminent (oare de ce?), iată un film despre marea trecere.
Și este vorba de un film senzațional de bine făcut. În primul rând este o poveste solidă, în care furia, și debusolarea, sunt sublimate și demonii alungați prin narațiune. Filmări perfecte, cu momente de animație efectiv capodopere ale artei grafice.
Tânărul Lewis MacDougall, la numai 14 ani reușește să se descurce cu un rol mai mult decât problematic. Felicity Jones, mama, și Sigourney Weaver, bunica, completează excelent distribuția.
E un fil pe care îl recomand fără reținere, doar cu atenționarea că trebuie să vă rezervați timp să vă refaceți emoțional după ce îl vedeți.

Prajitura cu mango


Pentru ca e plin de mango in piete si magazine am improvizat ceva cu mango. Un fel de tarta.

Pentru cosulet am folosit:

150 g faina
1 ou
1 lingura de lapte
1 lingura de miere
1 lingura de unt topit
1 lingurita bicarbonat
50 grame zahar.

Se amesteca toate ingredientele se face un aluat. Aluatul se intinde in forma unsa cu unt prin presare cu degetele. Se da la copt pentru 5-10 minute. Nu uitati sa  intepati aluatul cu o furculita ca sa iasa aerul, altfel are tendinta sa se umfle.

Crema e o crema obisnuita de vanilie.

100 g faina
100 g zahar
350 ml lapte
2 oua
esenta de vanilie

Se amesteca ingredientele si se da la foc la bain-marie. Se amesteca pe foc pana se obtine o crema consistenta.

Cei doi mango nu prea mari i-am taiat in felii ca pe cartofii pai, si i-am prajit un pic in zahar cu putina apa.

A iesit ce vedeti in imaginea de mai sus.

luni, 20 martie 2017

GRATIS! La aniversare 2000 like pe Facebook!

Deoarece pagina Facebook @juristulcasei a trecut de 2000 de like, un cadou.

Cartea mea 


este disponibilă gratis pe site-ul Smashword

In loc de pret introduceti codul DC94R  și puteți să o descărcați gratuit. 

Gratuitatea va fi disponibilă până pe 20 aprilie 2017, inclusiv.
Site-ul Smashword va va solicita sa faceti un cont pentru a achizitiona cartea!

sâmbătă, 11 martie 2017

Dinastie prezidentiala in Coreea de Sud

Imagine a lui Park Chung-hee din cartoane la o paradaă militară în 1973 (Wikimedia Commons)
Aproape ca fapt divers, a fost înregistrată la noi știrea despre manifestațiile, soldate cu victime, față de destituirea Președintei Park Geun-hye a Coreei de Sud.
http://www.hotnews.ro/stiri-international-21655976-3-morti-zeci-raniti-protestele-care-urmat-destituirii-presedintei-sud-coreene-park-geun-hye.htm.
Foarte puțin s-a spus despre contextul istoric al situației. În general se cunoaște că în Coreea de Nord, comunistă, există o dinastie de lideri care conduc țara.
Mai puțin se știe că Park Geun-hye este și ea fiică a unui președinte al Coreei de Sud. Și nu orice Președinte, fiind vorba de Park Chung-hee, cel care a condus ca dictator Coreea de Sud între 1961 și 1979.
Park Chung-hee este o figură controversată în Coreea de Sud, având admiratori, dar fiind și detestat în egală măsură. O paralelă cu figura lui Ceaușescu și atitudinea românilor față de acesta nu este deloc deplasată.
Park Chung-hee, militar de carieră, cunoscut ca și colaborator al japonezilor, după eliberarea Coreei participând la o revoltă stângistă, ia puterea în 1961 printr-o lovitură de stat militară.
Coreea de Sud era în acel moment un stat sărac, care supraviețuia doar prin ajutoarele date de Statele Unite, oferite în cadrul politicii de îndiguire a comunismului, dominat de corupție și instabilitate politică. Grăitor este un fapt care astăzi pare incredibil. La sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960 erau coreeni care, în calitate de foști supuși ai Japoniei (până în 1945 Coreea fusese sub suveranitate japoneză) se stabiliseră în Japonia, și care se întorceau în Coreea. Cei mai mulți dintre aceștia alegeau Coreea de Nord, comunistă, aceasta părând să aibă o situație mai bună decât sudul, la acea vreme.
Park a schimbat cu totul datele. În 1979, când a fost asasinat, Coreea de Sud se industrializase masiv, avea o industrie competitivă orientată spre piața internațioanală, baza dezvoltării miraculoase pe care o cunoaște astăzi Coreea de Sud, devenită una din națiunile de top ca dezvoltare economică.
Pe lângă succesul economic incontestabil al guvernării Park acesta a avut și alte politici, mai puțin cunoscute internațioal, dar pentru care coreeni îi sunt recunocători. Cu impact pe termen lung afost programul de reîmpădurire a Coreei de Sud. Aceasta este o țară de câmpie, care practica tradițional o agricultură extensivă care a dus la dispariția pădurilor. În 1960 practic Coreea de Sud nu mai avea pădure. Park a susținut ferm reîmpădurirea Coreei de Sud, cu rezultate excelente, program cu un impact pozitiv asupra calității vieții coreenilor pe termen lung.
Alături de acestea sunt și aspectele negative. Park a fost un dictator militar. Fără să fie un regim totalitar, o oarecare opoziție era tolerată, se practica cenzura pe scară largă, reprimarea brutală a manifestațiilor, încarcerarea oponenților prea vocali, și chiar eliminarea fizică a celor care erau considerați periculoși pentru regim. Corupția a rămas o caracteristică a Coreei de Sud. Industrializarea rapidă a țării s-a făcut cu bani puși la dispoziție de guvern, pe criterii netransparente, beneficiind în special un cerc de apropiați ai președintelui. Dezvoltarea rapidă s-a făcut și pe seama salariilor mici ale coreenilor și reprimarea  a oricăror revendicări de condiții mai bune de muncă, abia spre sfârșitul perioadei dezvoltarea accelerată începând să aducă beneficii palapabile maselor largi de coreeni.
Pe ansamblu contemporanii se pare că l-au reținut mai ales pozitiv. Așa să explică capitalul de imagine, printre persoanele mai vârstnice, excelent al fiicei sale  Park Geun-hye ajunsă președintă a Coreei de Sud prin alegeri libere în 2012.
Care a fost implicată în 2016 într-un scandal de corupție care a condus la destituirea sa din funcția de Președinte. Interesant de spus, pentru că nimic nu e întâmplător, că în scandalul de corupție este implicată fiica unuia dintre principalii colaboratori ai regimului (unii îi spun adevărat mentor) al dictatorului Park. Tot felul de relații, care se vede că se moștenesc.

vineri, 10 martie 2017

Concurenții lui Disney 2 - Cinemateca

După război, în primii ani, nimeni nu a îndrăznit să atace supremația lui Disney în domeniul animațiilor de lung metraj.
Anii 1950 au adus explozia televiziunii în Statele Unite. Consumul de programe pentru televiziune a devenit imens. A apărut o cerere mare de producții de animație,  de scurt metraj, realizate ieftin, numai bune ca să umple programele de televiziune. Unele companii producătoare de astfel de animații au ajuns prospere și s-au gândit să atace și domeniul lung metrajelor.
O astfel de companie a fost UPA. Aceștia sunt cei care au popularizat o tehnică de animație care conducea la scăderea drastică a costurilor și anume cea numită limited animation. Era o idee simplă. Din cele 24 de cadre pe secundă necesare unei animații, spre deosebire de foarte artisticele producții Disney care picta 24 de cadre diferite, ei foloseau doar 12 cadre, un cadru fiind repetat de 2 ori pentru a face numărul de 24. Adăugați la aceasta și animația forte stilizată în care era „mișcat” doar un anumit element din cadru, restul fiind păstrat  static. Efectul nu e foarte realistic, dar costurile de producție erau reduse drastic, tocmai ce voiau televiziunile.
UPA, utilizând un personaj celebru, în acea vreme, al animațiilor scurte pentru televiziune, Mr Magoo a lansat în 1959, 1001 Arabian Nights. Filmul realizat cu aceste tehnici ieftine, nu prea a avut succes, și spunând direct nu l-aș recomanda nimănui.
Totuși nu s-au lăsat și în 1962, asociați cu studiourile Warner, au scos Gay Purr-ee (la noi cunoscut ca Parisul vesel). Beneficiind de o poveste delicioasă cu pisici și cu Paris,  unde se vede mâna lui Chuck Jones, responsabilul de multe din aventurile lui Bugs Bunny și restul găștii Wile E. Coyote, Henery Hawk, Pepé Le Pew, Marvin the Martian, Ralph Wolf, Road Runner, Sam Sheepdog, cu o animație bine condusă de Abe Levitow cel care îl făcuse celebru pe Mr Magoo, filmul a devenit un clasic. Stilizarea a fost folosită cu inteligență spre deliciul spectatorilor. Filmul a dovedit că și alții pot face filme de animație de lung metraj de succes.
Chiar și Disney a fost nevoit să renunțe la stilul său pictural și ultimele filme se remarcă prin stilizare și tehnici de animație care foloseau automatizarea.

duminică, 5 martie 2017

Avignon



Fostă capitală a papilor, astăzi capitală a teatrului prin festivalul mondial de teatru ce se ține acolo în fiecare vară. Eu l-am văzut în plin festival. Adică aglomerație mare, tot felul de manifestații de stradă gata să incite publicul să intre la unul dintre miile (efectiv) de spectacole ce se țin prin oraș. Cei mai apreciați erau băieții dintr-o trupă care dansau un fel de break-dance la modă acum ceva decenii, dar într-un mod foarte acrobatic. Spectacolul lor se ținea pe strada centrală închisă circulației, dar din când în când își mai făcea loc prin mulțime o mașină a poliției sau alte mașini cu ecuson. La o mașină a poliției unul din băieții din trupă s-a făcut că nu vede mașina, numai cât aceasta să o oprească o secundă, timp în care altul a executat un salt fabulos peste mașină, spre încântarea spectatorilor și mirarea polițiștilor din mașină care nu știau de ce fac obiectul unui așa viu interes.
Evident trebuie să vedeți Podul din Avignon, din cântecele pentru copii francezi, pod care este desigur pe jumătate dărâmat. Și mai ales castelul papilor, care este fără îndoială cea mai impunătoare reședință regală medievală pe care o puteți vedea în picioare și cu minime transformări față de vremurile cavalerilor și domnițelor.
Partea centrală a orașului se bate lesne pe jos. Gara TGV Avignon este departe, orașul vechi fiind deservit de o stație mai mică pentru trenuri locale și regionale. Să nu vă păcăliți când organizați călătoria. Lângă gara de cale ferată este și o imensă autogară, unde opresc cursele de autobuze dacă folosiți acest mijloc de transport.













Concurentii lui Disney - Cinemateca

Amintind de Cartea Junglei închideam modesta mea  trecere în revista a filmelor clasice de animație de lung metraj produse de Walt Disney. A fost Disney singurul care a făcut film de animație d elung metraj. Desigur nu! Succesul Albei ca Zapada starnit de indata dorinta ca acesta sa fie repetat. Dave (uneori creditat ca Max) Fleischer, adică tatăl lui Popeye Marinarul, a făcut în 1939 un film care a rămas, de asemenea celebru, Călătoriile lui Gulliver. Este practic al doilea film de animație de lung metraj după Alba ca Zapada lui Disney.


Probabil că sunt puțini cei care nu l-au văzut. Filmul a fost un succes de public, însă costurile de producție au fost imense, așa că financiar nu a fost o intreprindere prea reușită.

Fleicher nu s-a lăsat și în 1941 revine cu un film care astăzi este mai puțin cunoscut. Este vorba de Mr. Bug (Hoppity) Goes to Town. Este prima animație de lung metraj cu subiect „modern” și nu inspirat din basme, gen foarte la modă printre producătorii de animație de astăzi. E vorba de niște gâze care vor să-și păstreze casele în fața unui cărăbuș bogat care vrea să cumpere tot și să-i alunge. Bineînțeles că un gândăcel erou va salva mica așezare cucerind și inima eroinei ....
Filmul a fost lansat, ca și Dumbo, în preajma atacului de la Pearl Harbour. A început războiul și pentru Statele Unite, și lumea nu prea a mai avut chef de animații. De aici un eșec financiar. Ceea ce va descuraja pentru un timp pe competitorii lui Disney.