sâmbătă, 25 martie 2017

A Monster Call, Copacul cu povești


A Monster Call, Copacul cu povești, USA, UK, Spania 2016, regia J.A. Bayona, cu Lewis MacDougall, Felicity Jones, Sigourney Weaver și Liam Neeson

În primul rând trebuie să spun că, în ciuda titlului în variantă românească, nu este un film pentru copii. Este o dramă, și una care presupune mult curaj pentru a fi abordată. Un puști se confruntă cu ceea ce este de nesuportat la orice vârstă, dar cu atât mai greu când e vorba de un copil: mama are o boală incurabilă și trebuie să moară. În lumea noastră care escamotează cu orice preț sfârșitul iminent (oare de ce?), iată un film despre marea trecere.
Și este vorba de un film senzațional de bine făcut. În primul rând este o poveste solidă, în care furia, și debusolarea, sunt sublimate și demonii alungați prin narațiune. Filmări perfecte, cu momente de animație efectiv capodopere ale artei grafice.
Tânărul Lewis MacDougall, la numai 14 ani reușește să se descurce cu un rol mai mult decât problematic. Felicity Jones, mama, și Sigourney Weaver, bunica, completează excelent distribuția.
E un fil pe care îl recomand fără reținere, doar cu atenționarea că trebuie să vă rezervați timp să vă refaceți emoțional după ce îl vedeți.

vineri, 10 martie 2017

Concurenții lui Disney 2 - Cinemateca

După război, în primii ani, nimeni nu a îndrăznit să atace supremația lui Disney în domeniul animațiilor de lung metraj.
Anii 1950 au adus explozia televiziunii în Statele Unite. Consumul de programe pentru televiziune a devenit imens. A apărut o cerere mare de producții de animație,  de scurt metraj, realizate ieftin, numai bune ca să umple programele de televiziune. Unele companii producătoare de astfel de animații au ajuns prospere și s-au gândit să atace și domeniul lung metrajelor.
O astfel de companie a fost UPA. Aceștia sunt cei care au popularizat o tehnică de animație care conducea la scăderea drastică a costurilor și anume cea numită limited animation. Era o idee simplă. Din cele 24 de cadre pe secundă necesare unei animații, spre deosebire de foarte artisticele producții Disney care picta 24 de cadre diferite, ei foloseau doar 12 cadre, un cadru fiind repetat de 2 ori pentru a face numărul de 24. Adăugați la aceasta și animația forte stilizată în care era „mișcat” doar un anumit element din cadru, restul fiind păstrat  static. Efectul nu e foarte realistic, dar costurile de producție erau reduse drastic, tocmai ce voiau televiziunile.
UPA, utilizând un personaj celebru, în acea vreme, al animațiilor scurte pentru televiziune, Mr Magoo a lansat în 1959, 1001 Arabian Nights. Filmul realizat cu aceste tehnici ieftine, nu prea a avut succes, și spunând direct nu l-aș recomanda nimănui.
Totuși nu s-au lăsat și în 1962, asociați cu studiourile Warner, au scos Gay Purr-ee (la noi cunoscut ca Parisul vesel). Beneficiind de o poveste delicioasă cu pisici și cu Paris,  unde se vede mâna lui Chuck Jones, responsabilul de multe din aventurile lui Bugs Bunny și restul găștii Wile E. Coyote, Henery Hawk, Pepé Le Pew, Marvin the Martian, Ralph Wolf, Road Runner, Sam Sheepdog, cu o animație bine condusă de Abe Levitow cel care îl făcuse celebru pe Mr Magoo, filmul a devenit un clasic. Stilizarea a fost folosită cu inteligență spre deliciul spectatorilor. Filmul a dovedit că și alții pot face filme de animație de lung metraj de succes.
Chiar și Disney a fost nevoit să renunțe la stilul său pictural și ultimele filme se remarcă prin stilizare și tehnici de animație care foloseau automatizarea.

duminică, 5 martie 2017

Concurentii lui Disney - Cinemateca

Amintind de Cartea Junglei închideam modesta mea  trecere în revista a filmelor clasice de animație de lung metraj produse de Walt Disney. A fost Disney singurul care a făcut film de animație d elung metraj. Desigur nu! Succesul Albei ca Zapada starnit de indata dorinta ca acesta sa fie repetat. Dave (uneori creditat ca Max) Fleischer, adică tatăl lui Popeye Marinarul, a făcut în 1939 un film care a rămas, de asemenea celebru, Călătoriile lui Gulliver. Este practic al doilea film de animație de lung metraj după Alba ca Zapada lui Disney.


Probabil că sunt puțini cei care nu l-au văzut. Filmul a fost un succes de public, însă costurile de producție au fost imense, așa că financiar nu a fost o intreprindere prea reușită.

Fleicher nu s-a lăsat și în 1941 revine cu un film care astăzi este mai puțin cunoscut. Este vorba de Mr. Bug (Hoppity) Goes to Town. Este prima animație de lung metraj cu subiect „modern” și nu inspirat din basme, gen foarte la modă printre producătorii de animație de astăzi. E vorba de niște gâze care vor să-și păstreze casele în fața unui cărăbuș bogat care vrea să cumpere tot și să-i alunge. Bineînțeles că un gândăcel erou va salva mica așezare cucerind și inima eroinei ....
Filmul a fost lansat, ca și Dumbo, în preajma atacului de la Pearl Harbour. A început războiul și pentru Statele Unite, și lumea nu prea a mai avut chef de animații. De aici un eșec financiar. Ceea ce va descuraja pentru un timp pe competitorii lui Disney.