luni, 26 iunie 2017

Roussillon - Provence


Roussillon este o altă atracție a regiunii Louberon. O poveste de succes născută din nevoie. Până în anii 1970 Roussillon era un orășel de mineri, care extrăgeau din poala muntelui unde e cocoțat orașul un mknereu folosit în colorarea textilelor în roșu. Anii 1970 au adus coloranții sintetici pe piață, și falimentul minelor. Practic orașelul trebuia să devină un oraș fantomă. Însă lumea s-a mobilizat și a aplicat un plan inventiv. Că tot era atîta vopsea la dispoziție și nu o voia nimeni și-au vopsit tot orășelul în roșu. Un orășel cochet cum sunt și altele în regiune, dar care acum are un brand de neegalat - orașul roșu.
Așa că localnicii s-au reprofilat pe turism, avem hoteluri cochete și restaurante, alții produc diverse suveniruri (evident de culoare roșie).
Hei, se aude la Petroșani!?









Pisicile aristocrate - Istoria Disney

După dispariția lui Disney, studiourile s-au concentrat câțiva ani pe producția de film cu actori, comedii usurele dar digerabile chiar si astazi (Fantoma lui Barba Neagra e unul din favoritele mele). Totuși un proiect era aprobat încă din timpul vieții lui Disney - The Aristocats. Cei doi colaboratori principali ai lui Disney, Ken Anderson (la scenariu) și Wolfgang Reitherman (la regie) au condus proiectul în cel mai bun stil Disney. Și în 1970 au dat lovitura cu noul film. Uneori chiar seamănă până la autocitare cu alte filme Disney, dar nimeni nu are nimic de obiectat. Muzica este hit și astăzi, Parisul adorabil, iar pisicile ... umplu si acum netul.
Everybody wants to be a cat.

luni, 19 iunie 2017

Inca o secventa indiana

Din acelasi film Dil Dhadakne Do. De data aceasta cu melodia care da si titlul filmului. Interesanta recrearea unei atmosfere de muzical de la 1960 de la Hollywood intr-un film indian.


Femeia cu Parul Rosu

Orhan Pamuk, Femeia cu Parul Rosu, (traducere Luminita Munteanu)

Orhan Pamuk nu  mai are nevoie de prezentari. Orhan Pamuk este, din nou, cum era in Ma numesc Rosu (si  cate intelesuri nu are aceasta culoare obsedanta) intre doua culturi, intre tragedia greaca si poezia iraniana clasica. Intre tentatia asumarii freudiene a destinului personajelor si destinul fatalist. Intre farsa si drama. Probabil intre literatura si biografie. Intre joc textual si naratiune cu stil (oricat ar fi de contestat cuvantul stil de specialistii semioticii).  Intre arta pentru arta si text angajat.

In mod sigur cu povestea sa, in care cheia este Femeia cu Parul Rosu,  Orhan Pamuk este pe terenul sublimului literar.

duminică, 11 iunie 2017

Gordes - Provence




Gordes este un orasel (sat)in tinutul Luberon. Daca vreti sa vedeti Provence in tot ce este mai bun  trebuie sa mergeti in Luberon. Luberon in fapt e o depresiune intr-un lant montan nu foarte impunator nu la uti kilometri nord de Masilia.
Catarate pe coline sunt multe astfel de mici orasele cu pitorescul lor meditaranean-montan inegalabil.
Gordes e probabil cel mai celebru. De fapt e la doar cativa kilometri de o alta atarctie emblema din Provence abatia din Senanque cu tufele sale de lavanda.
Celebritatea a venit cu bune si rele. Pe de o parte a ajutat la conservarea intacta a atmosferei satucului cu casele sale de piatra.
Pe de ata parte a devenit o rezervatie pentru multimilionarii si miliardarii lumii. Casele sunt toate cumparate de vedete internationale, afaceristi gloriosi caci cea mai ieftina nu coboara la pret, se pare, sub 5 milioane de dolari. Poate o fi si ceva lauda aici. Oricum trebuie sa retineti ca atunci cand vizitati satucul trebuie sa va lasati masina intr-o parcare speciala pentru vizitatori si nu va puteti deplasa in rest decat pe jos, pentru a nu deranja localnicii. Care au voie cu masina, si din ceea ce am vazut cele mai ieftine erau Porche, dar erau destui care afisau masini de colectie americane.




Life


Life, USA 2017, regia Daniel Espinosa, cu Jake Gyllenhaal, Rebecca Ferguson, Ryan Reynolds

S-a facut multa valva despre acest film, ca ce bun ar fi, etc. E vorba de inca un balon umflat de publicitatea facuta de tot felul de comentatori interesati. Filmul e calchiat fara fasoane dupa Alien. Cu un Alien ceva mai subtil, dar la fel de ucigas, si totul petrecut intr-un viitor ceva mai credibil. Partea buna e ca joaca niste nume mari, filmul e executat corect, dar nimic peste medie.

luni, 5 iunie 2017

King Arthur: Legend of the Sword


King Arthur: Legend of the Sword, USA 2017, regia Guy Ritchie, cu Charlie Hunnam, Astrid Bergès-Frisbey, Jude Law.

Daca ar fi sa va povestesc filmul ar suna grozav de plictisitor ca orice productie de serie cu eroi si monstri de poveste care se infrunta pentru ca binele sa invinga la final.
Si totusi nu e asa. Diferenta o face Guy Ritchie. Care face un King Arthur cam Rock'n'Rolla. Unde Arthur e un fel de smecheras de cartier, ala raul (Jude Law adica) e un fel de Nasul, Taiat in stil Guy Ritchie cu ruperi de ritm, si muzica buna, filmul e de vazut.

Seeds Cake


Citind Hobbitul am remarcat ca toata lumea pofteste prin carte Seeds Cake. Ia sa incerc si eu! E o reteta clasica a bucatariei din Anglia, considerata un pic vetusta astazi. In esenta e un chec cu seminte de chimion.


Aveti nevoie pentru o tava rotunda de 20 de cm de:

250 g unt
250 faina
200 g zahar
4 oua
200 ml lapte sau un brandy. Puteti sa le si amestecati.
2-3 linguri de chimion (eu am amestecat si cu fenicul ruda cu chimionul dar cu o aroma mai bogata)
1 lingurita de nucsoara rasa
coaja de citirice rasa dupa gust.


Reteta e una clasica de chec. Se bate untul cu zaharul. Se adauga ouale batute, aromele, apoi faina si semintele.

Pasta se da la cuptor la 160 de grade pentu o ora - o ora si jumatate.

Eu am pus pe o tava ceva mai intinsa decat e recomandat pentru aceste cantitati si a iesit o prajitura usor aplatizata si poate ceva prea coapata.



joi, 1 iunie 2017

Pirates of the Caribbean: Dead Men Tell No Tales 


Pirates of the Caribbean: Dead Men Tell No Tales, USA 2017, regia Joachim Rønning, Espen Sandberg, cu Johnny Depp, Geoffrey Rush, Javier Bardem      

Cand vezi un afis cu Piratii din Caraibe nu poti decat sa te simti obligat sa intri in cinematograf. Franciza si-a creat renumele unor filme de buna calitate.
Din nefericire, aceasta ultima productie din serie, e multa apa de mare intr-o ciorba reincalzita.
Povestea e pe sablonul filmelor cu eroi si monstri care se fac cu sutele, realizatorii uitand ca farmecul vine de la  neconventionalul pirat Jack Sparrow (Jonny Depp). Prea putin utilizat (poate a mai si imbatranit si nu mai poate duce singur o astfel de poveste)  Jonny Depp, in continuare fermecator, nu poate salva filmul. Nici cu ajutorul lui Geoffrey Rush in rolul histrionicului Barbosssa.    
Ca sa nu fiu nedrept, filmul are momentele sale, scena cu Sparrow si ghilotina e antologica, dar e prea putin pentru un film de doua ore.