duminică, 26 noiembrie 2017

Bari, Puglia

Calatoria mea in Puglia a inceput la Bari. Motivul e simplu, Wizz are o cursa directa din Bucuresti. Fiti cu ochii pe oferte si e posibil sa prindeti un pret bun, astfel incat o excursie in Puglia sa fie comparabila, la pret, cu o deplasare cu trenul intr-un oras mai indepartat din tara.

Aeroportul din Bari seamana foarte mult cu Otopeniul, incat efectiv am avut impresia ca am aterizat pe acelasi aeroport. Sigur, fluxurile de calatori determina structuri asemanatoare, peste tot, dar asa senzatie de a ateriza in acelasi loc ca la plecare nu am mai avut.

Transferul spre oras este asigurat de curse urbane (mai lente) cat si de o cursa speciala care va duce direct in Piata din fata garii (Aldo Moro- 4 euro).

Pentru sedere va recomand hotel Adria, plasat strategic atat aproape de gara (vital daca folositi Bari ca baza pentru excursii) cat si de centru.

Gara gazduieste atat liniile Trenitalia, compania de stat, care merge pe rutele magistrale, de pilda daca vreti sa mergeti la Lecce se ia Trenitalia, la fel pentru orice destinatie de coasta, cat si companii mai mici, care deservesc liniile secundare. De pilda Alberobello se gaseste pe un traseu al Ferrovie del Sud Est. Trenurile pleaca din aceeasi gara, de la doua linii aflate in partea opusa garii principale, unde e si o mica ghereta care tine loc de casa de bilete si birou al companiei. Duminica, si sarbatorile legale, trenurile acestei companii nu circula, fiind asigurat un serviciu limitat cu autobuze. Preturile sunt rezonabile  (ex. Alberobello 4,5 euro)

Dar sa revin la Bari.

Principala atractie este orasul vechi, medieval situat pe o mica peninsula.

Pina la el insa se trece prin orasul de sec. al XIX- lea cu un aer frantuzesc. Moda franceza  a fost adusa de cumnatul si generalul lui Napoleon, Murat, care a fost instalat rege in sudul Italiei si care a stabilit capitala la Bari. Locuitorii, cu o mandrie oarecum exagerata, dar intalnita si prin alte zone cu frustrari provinciale, declara ca "Daca Parisul ar avea mare, atunci ar fi un mic Bari". Cladirea emblema a zonei este elegantul Teatru Petruzzelli.

Punctul central al orasului vechi este Catedrala Sfantului Nicolae. Bari este acasa la Mos Nicolae, pentru ca moastele sfantului se afla in aceasta catedrala. Catedrala e construita pe locul palatului fostului guvernator bizantin (Bari era resedinta catapanilor , guvernatorii bizantini, pe vremea cand Bizantul inca mai stapanea sudul Italiei) si incorporeaza parti din aceasta resedinta. Stilul arhitectonic este clar influentat de arhitectura bizantina.

 In rest stradute stramte, ca in filmele italiene din anii 50, cu batrani jucand carti sau domino la o masuta asezata in strada.

Cealalta mare atractie este castelul imparatilor Hohenstaufen. Fortareata impunatoare, arata ca acesti conducatori veniti de pe meleaguri germane, conducand prin sec. al XIII-lea locurile, nu erau prea iubiti de localnici, caci trebuiau sa se inconjoare cu ziduri groase de frica vreunei revolte a acestora. 

 Si mai ales, mult soare, mare, si un cer albastru, albastru...






Saree (sau sari)

O secventa din filmul R...Rajkumar.


sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Odemira, Portugalia


Odemira este un orășel cu totul neturistic, dar fermecător cât cuprinde. Este orașul de reședință al județului de care ține Vila Nova de Milfontes, stațiunea de la malul oceanului despre care am povestit. Fiind în interior, turiștii se îmbulzesc pe malul oceanului, și ignoră cu desăvârșire orașul. Doar câte un rătăcit, plictisit de plajă, ajunge pe acolo. Și e păcat pentru că orășelul are un farmec autentic. Plus o ciocolaterie de top pe care nu trebuie să o ratați.










Suburbicon


Suburbicon, USA 2017, regia George Clooney, cu Matt Damon, Julianne Moore, Oscar Isaac


Suburbicon este, în primul rând, o poveste scrisă de frații Coen, care de la Fargo încoace nu au nevoie de altă prezentare. Același univers absurd, dar în care cumva funcționează un fel de justiție divină. Atât de absurd încât, pe alocuri, produce momente de comedie neagră. De această dată povestea se întâmplă în foarte decenta suburbie americană a anilor 1950. Decența clasei de mijloc însă ascunde și lucruri neplăcute.
Cu un scenariu excelent George Clooney are sarcina să filmeze și să monteze corect. Are pe afiș și doi actori de marcă care nu pot rata rolul. E un film bun în maniera fraților Coen.
Însă pentru ca George Clooney să convingă în calitatea de regizor trebuie să încerce un proiect mai personal, nu un fel de franciză marca  Joel Coen - Ethan Coen.

duminică, 12 noiembrie 2017

Vila Nova de Milfontes, Portugalia


 Cum toată lumea se duce în Portugalia la mare, nu am ratat această experiență. Nu am fost în foarte lăudata și aglomerata regiune Algarve, ci într-o stațiune care încă are prin apropiere plaje semipustii, Vila Nova de Milfontes. E un loc unde încă poți să ai, în vârf de sezon, dacă nu o plajă întreagă pentru tine, măcar un sfert, sau cam așa ceva.
Situată la sud de Lisabonam stațiunea este populară printre localnici, dar nici „hoardele” străine nu lipsesc.
Altfel e un sătuc mai mare în jurul unei mici fortărețe de coastă, potopit de dezvoltarea adusă de boom-ul turistic. Doar bisericuta veche mi-a atras obiectivul aparatului prin oraș.



Blade Runner 2049


Blade Runner 2049, USA 2017, regia Denis Villeneuve, cu Harrison Ford, Ryan Gosling, Ana de Armas

Ținând seama că filmul trimite la capodopera lui Ridley Scott din 1982, Blade Runner, m-am îndreptat spre cinematograf cu ceva așteptări. Sigur, mă gândeam eu, probabil nu va ieși ceva la fel de bun, dar se vor simți obligați să scoată ceva peste medie.
Nu, nu au reușit.
Principala vină e la scenariu. O mulțime de fire narative nedezvoltate, personaje slab caracterizate, totul pus acolo într-o ciorbiță indigestă pentru că probabil a fost considerat cool să fie acolo, nu că ar avea vreo contribuție la dezvoltarea dramatică.  Ce nevoie era de iubita virtuală? Sau de două personaje negative, nici unul prea conturat? Sau de șefa cu aspect fascist? 
Iar intriga, slăbuță, (Născut, nu făcut.), nimic cu impact memorabil. Filmul din Ridlay Scott avea un mesaj simplu și percutant ca o predică din Biblie, își punea o întrebare universală: Ce e omul? Și răspunsul ți se oferea cinstit, direct, în imagini fără egal: Oameni ne face iubirea și conștiința morții.
Cu un scenariu fără orizont Villeneuve nu performează nici el. În Arrival, Villeneuve a arătat că știe să facă SF de calitate. Aici a fost depășit de misiune. Dacă ar fi avut curajul să se pună la montaj și să taie toată polologhia inutilă din film, și reducea filmul la o oară și jumătate, poate că ar fi salvat cumva lucrurile, măcar în limita decenței, o poveste SF cu ceva ritm și frumos executată la capitolul direcție artistică. Dar nu, nu a făcut asta, și filmul este efectiv plictisitor.
Din păcate vizionarea filmului e cam pierdere de vreme.