miercuri, 27 decembrie 2017

Conversano, Puglia

Coneversano este genul de destinatie  pe care nu o gasesti mentionata prin majoritatea ghidurilor turistice.
Si e mare pacat.
E la 15 minute de Polignano (cu autobuzul), de fapt  e situat pe primul deal ce se inalta dupa platoul de la tarmul marii. Din Bari se ajunge usor cu trenul ( Ferrovie Sud Est, 40 minute).

Localitatea a fost sediul stapanitorilor locali, ultimii fiind din familia aragoneza Acquaviva, si va povesteam de ei cand pomeneam de ce Alberobello e o localitate atat de deosebita.

Fiind un mare sediu nobiliar, desigur are un castel. Impunator pe din afara, el inca mai are nevoie de lucrari de renovare. Adaposteste o pinacoteca cu lucrarile artistilor care au trait la curtea ducilor Acquaviva, sunt si cateva capodopere de valoare universala acolo. Vestea proasta este ca, desi teoretic pinacoteca se poate vizita, programul de vizitare e unul nazuros. Deh, Coversano nu e chiar un oras turistic, cum va avertizam, deci nu va asteptati ca muzeograful sa-si petreaca toata ziua in castel asteptand sa pice un vizitator iluzoriu.

Tot legat de de operele ducilor acestia aveau o resedinta de vanatoare in afara zidurilor orasului, ma refer la orasul vechi pentru ca astazi si aceasta resedin ta se afla in oras. Resedinta este o bijuterie de arhitectura renascentista, dar din nou dezamagire, este proprietate privata si nu puteti vedea din ea decat o latura, aproape neinteresanta.


Veti fi insa pe deplin recompensati de o plimbare pe stradutele vechii urbe. Care are un aer spaniol incontestabil.

Turnurile zidurilor orasului s-au transformat in case.

Si pentru ca e Italia, totul e in dialog, chiar si casele.
Bonus, cel mai bun restaurant, Pasha. Pasha e chiar langa castel, imposibil de ratat. Mancare sa te lingi pe degete, mai ieftin decat o carciumioara fara mari fite din Romania. Terina rustica con melanzane. Raviolli con carciofi,. Miam! Si o inghetata fara egal.



Le redoutable

 Le redoutable, Franta 2017, regia Michel Hazanavicius, cu  Louis Garrel, Stacy Martin, Bérénice Bejo

Pe final de an un regal cinematografic avand autor pe Michel Hazanavicius si subiect pe legenda cinematografieie franceze Jean-Luc Godard.

Nu stii ce sa admiri mai intai: jocul inspirat cu formele expresiei artistice caracteristice lui Godard, ironia fina a scenariului, actorii senzationali in recrearea personajelor.

Un Godard aflat in momentul crizei artistice, dorind sa se reinventeze, aflat sub impresia evenimentelor manifestatiilor din Franta anului 1968. Un Godard din perspectiva tinerii sale sotii Anna Wiazemski, o perspectiva intima, singura care poate sa aduca in uman zbuciumul unui geniu prins ajuns la un moment in care se lasa stapanit de angoasele existentei.

Cinematografie franceza cu ce are ea mai bun.

sâmbătă, 23 decembrie 2017

Alberobello, Puglia

Era un site de călătorii care nota locurile cutreierate în "endorfine". Ideea era să aprecieze nu minunăţiile arhitectonice văzute, nu extravaganţele tehnologice, de modă sau bogăţie pipăite în călătorie, nu exotismul locurilor, nu faima, ci un lucru simplu, dar greu de exprimat, cât de bine te poţi simţi în acele locuri.

Într-o scurtă călătorie ce am făcut în Puglia (Apulia), zonă din sudul Italiei (tocul cizmei cum ar veni) nu cea mai bătută de turişti (când eşti la concurenţă cu Veneţia, Florenţa şi Roma e greu să atragi atenţia) am descoperit un loc care merită maximul de endorfine ca notă.

Un soare cald pe un cer albastru, localităţi care nu se laudă  cu capadopere, dar sunt ele însaşi capodopere, oameni binevoitori şi sociabili, gata să schimbe o vorbă chiar şi cu ciudatul turist agăţat de aparatul de fotografiat, condiţii excelente, fără să simţi că se atentează din toate părţile la buzunarul tău.

Multi ajung in Puglia pentru Alberobello, o mică localitate  care este în întregime monument UNESCO.

Ce e aşa special acolo? Este o localitate compusă (cel puţin zona sa veche) în întregime din trulli.

Trullo este un tip arhitectonic caracteristic zonei. Este o construcţie integrală din piatră, inclusiv acoperişul, fără mortar. Iniţial era utilizată ca sălaş temporar de păstori sau ca depozit pentru roadele câmpului. 

Ducele local, cu reşedinţa într-un oraş apropiat, Conversano (voi povesti şi despre el), dorind să defrişeze pădurile ce erau pe la 1600 prin acele locuri, ca să-şi sporească veniturile, a colonizat familii în Alberobello. Partea neplăcută pentru duce era o lege care funcţiona în acele timpuri prin care nobilii care întemeiau noi localităţi trebuia să plătească o taxă regelui destul de mare. Aşa că ducele a pus condiţii coloniştilor, nu au voie să-şi facă case normale, ci doar sub forma acelor sălaşuri temporare, că dacă venea vreun control de la centru să nu se poată spune că e vreo aşezare nouă. Evaziune fiscală în toată regula. Aşa s-a constituit Alberobello ca oraş de trulli.

Locul e fascinant, desprins parcă dintr-un basm. Ajută şi cadrul natural din jur cu plantaţii de măslini şi vii, ici colo cireşi, smochini, sau un rest de pădure.













Coco


Coco, USA 2017, regia  Lee Unkrich, Adrian Molina

Coco e un film la care vă puteți duce picii de sărbători, dacă nu ați făcut asta deja până acum.
E o poveste destul de stranie, cu un băiețel care vrea să se facă cântăreț, în ciuda familiei care îi descurajează toate încercările. Pentru a trece peste împotrivirea familiei are nevoie de binecuvântarea unui strămoș, așa că, magic, băiețelul ajunge pe lumea de dincolo.
Deși pare un subiect creepy, nu e Tim Burton, ci un film vesel, presărat cu o atitudinea ancestrală, optimistă, împrumutată din cultura mexicană, față de moarte. Plus o grafică inspirată de motive populare ale Mexicului.
Promovând valorile familiei, filmul e de văzut, plăcut și educativ în același timp.

miercuri, 20 decembrie 2017

Star Wars: Episode VIII - The Last Jedi


Star Wars: Episode VIII - The Last Jedi, USA 2017, regia Rian Johnson, cu Mark Hamil, Daisy Ridley,  John Boyega, Adam Driver, Oscar Isaac

Ultimul Star Wars dovedește că totuși responsabilii de la casa Disney țin seama de critici. Față de primul film din serie scos in era Disney a francizei, au căutat pe cineva care să scrie un scenariu care să nu sfideze inteligența spectatorului.

Trâgând, discret, cu coada ochiului la „Imperiul contraatacă”, unanim considerat cel mai bun film al seriei, Rian Johnson scrie un scenariu cu destulă dramă cât să te țină în priză până la finalul filmului. Rian Johnson a preluat și direcția filmului, total neinspiratul J.J. Abrams fiind reținut doar la producție. Rian Johnson se descurcă bine și universul Star Wars funcționează cinematografic sub direcția sa.

Pe de altă parte nu vă așteptați la prea mult.  Nu, nu e o capodoperă. Tot nu am aflat care e rostul personajului Finn în film, în afară de cel de a rosti toate replicile stupide care pot fi spuse într-un SF.

Multe momente sunt construite parcă după un caiet de sarcini făcut cu scopul de a identifica și mulțumi orice public țintă. Cel mai vădit este introducerea unui personaj cu trăsături din orientul îndepărtat care ne dă toate replicile parcă extrase din Cărticica Roșie a tovarășului Mao. Vânzările din China fac mare parte din încasări astăzi.

Însă cea mai mare scădere este „cumințenia” filmului. Probabil dorind să nu supere fanii tradiționali originalitatea este exclusă din start. Niciun moment cu adevărat creativ. Aș fi foarte curios cum ar ieși Star Wars dat pe mâna lui Luc Besson.

marți, 12 decembrie 2017

Murder on the Orient Express


Murder on the Orient Express, USA 2017, regia Kenneth Branagh, cu Kenneth Branagh, Penélope Cruz, Michellle Pfeiffer, Willem Dafoe, Daisy Ridley, Jonny Depp, Josh Gad, Judi Dench, Manuel Garcia-Rulfo

Crima din Orien Express e un clasic literar, Mai are ecranizari la activ pentru cinema si televiziune. Poti sa spui ceva in plus fata de talentul marei Agatha Christie?
Kenneth Branagh dovedeste ca da, se poate, fiind in acelasi timp fidel cartii. Este fara indoiala o transpunere clasica, fara ambitia de a reinventa naratiunea celebrului roman. Plus o placuta atmosfera de epoca. Insa Kenneth Branagh face din aceasta scriere politista o drama in care Hamlet s-ar regasi cu usurinta. To be or not to be... se intreaba in definitiv si detectivul Hercules Poirot, si nu numai in sensul de a afla cine este criminalul.
Cum e vorba de Kenneth Branagh, un numar frumusel de actori mari s-au inghesuit sa prinda un loc pe afis ca sa se impartaseasca din si la ceea ce este fara indoiala un act artistic. Cu o astfel de distributie, trebuie sa recunoastem ca e greu sa dai gres.
Va invit sa va delectati!