Un film inspirat de o poveste cât sât se poate de adevărată, și pe atât de ciudată. Excentricul și misteriosul Tommy Wiseau este unul dintre aceia care dorețte să cunoască gloria în cinematografie. Desigur mirajul Hollywood-ului are mulți chemați, puțini aleși. Tommy Wiseau nu este printre puținii aleși. Așa că, având bani (cu proveniență incertă, unii bârfesc că ar fi bani ai crimei organizate), omul își produce propriul film (The Room se numea filmul), unde are rol principal.
Desigur plătește tribut totalului său amatorism, rezultă ceea ce numim o „dudă” perfectă. Pe de altă parte, filmul în totala sa ratare, are efecte comice și unii îi găsesc calități cinematografice nebănuite, devenind un fel de film cult (cel mai bun film prost). James Franco și Seth Rogen sunt printre fanii declarați ai acestei producții.
Așa că au făcut un film despre această neobișnuită producție cinematografică.
James Franco se dovedește foarte inteligent în alegerea sa în a ecraniza povestea. În primul rând este o poveste de caractere absolut ofertantă cinematografic. Tommy Wiseau este un „personaj”, iar James Franco îi dă proprorții epice, primind și un Glob de Aur, fără îndoială meritat.
Din altă perspectivă, James Franco a simțit problema fundamentală din spatele acestei povești ciudate, de un comic burlesc și oarecum aiuritoare: ”ce este de fapt un film bun?” Căci arta postmodernă, care se joacă cu regulile destructurând și recompunând limbajul artistic, funcționează undeva la o limită unde granița dintre kitch și artă e foarte subțire și greu de explicat. În definitiv creația lui Wiseau, evident total amatoristică și ignorând regulile artei cinematografice, recompune limbajul cinematografic într-un mod care , de ce nu, poate fi considerat artă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu