sâmbătă, 31 martie 2018

The Post


The Post, USA 2017, regia Steven Spielberg, cu Meryl Streep, Tom Hanks

Un alt film care candidat la Oscaruri în acest an a fost The Post. Desigur americanilor le plac poveștile cu jurnaliști care dezvăluie scandaluri. Aici e o poveste adevărată legată de dezvăluiri ale unor documente legate de războiul din Vietnam. Steven Spielberg este intotdeauna conectat cu problemele prezentului și povestea sa este de această dată, dincolo de problema libertății presei, mai angajată în problema responsabilității. În lumea noastră în care oricine practic poate să spună orice și să facă acest lucru public prin Internet, problema responsabilității devine acută. Meryl Streep în rolul lui Kay Graham este în centrul atenției în acest film, unde, în calitate de patron al ziarului care este gată să dezvăluie documentele scandaloase, trebuie să cântărească asupra binelui și răului care rezultă din ceea ce va publica ziarul.
Fără să reușească să atingă culmile altor filme ale sale, Steven Spielberg face un film interesant de văzut, și care ar trebui distribuit la noi pe post de film educativ!


Expeditiile lui Tim Severin

Una din plăcerile copilăriei și adolescenței au fost cărțile lui Tim Severin. Cine nu știe Tim Severin a fost cel care a traversat mările și oceanele cu tot felul de bărci construite după modele de vase cu care se naviga în vechime. Expediția Bradon a explorat posibilitatea ca Atlanticul să fie traversat cu o barcă de piele, așa cum probabil a făcut Sfântul Brendan în vechime, după cum spune legenda. Și areușit.
Expediția Sindbad a verificat dacă o veche corabie arabă, construită fără cuie, însăilată cu frânghie de palmier, ar fi putut ajunge de pe coasta Omanului până în China, așa cum ar fi făcut Sindbad. Și a reușit.
Expediția Iason și a propus să încerce să parcurgă drumul argonauților din Grecia până pe coasta Georgiei în Caucaz, cu simplă batcă cu vâsle și o velă pătrată, așa cum probabil era Argo. Și a reușit în această înercare!
Mi-am amintit de aceste cărți. La vremea respectivă, anii 1980, când citeam aceste cărți publicate la noi de editura Meridiane, nu aveam acces și la documentarele despre aceste călătorii.

Mi-am amintit de acele cărți zilele acestea și am căutat e internet. Desigur materialele video sunt disponibile. Eu zic că merită să e vedeți.

Expediția Brendan


Expediția Sindbad



Expediția Iason



duminică, 25 martie 2018

Three Billboards Outside Ebbing, Missouri


Three Billboards Outside Ebbing, Missouri, USA 2017, regia Martin McDonagh, cu Frances McDormand, Woody Harrelson, Sam Rockwell,

Văzând filmul, te întrebi ce conspirație a făcut ca prostioara The Shape of Water să ia Oscarul când a avut competitori de așa calibru. Având ca regizor pe Martin McDonagh, pe care îl remarcam acum ceva vreme cu Seven Psychopaths, filmul spune o poveste puternică (tot McDonagh e responsabil de scenariu). O poveste greu de rezumat. A spune doar că e despre lupta lui Mildred (Francisc McDormand), mamă a unei fete violate și ucise, cu sistemul care nu arată prea mult entuziasm în anchetarea cazului, ar fi o simplificare neîngăduită. Eu aș spune că e despre lupta de a rămâne oameni într-o lume în care nu (mai) există vreo recompensă pentru asta.
Francisc McDormand și Sam Rockwell își merită Oscarul cu prisosință. Tot așa de bine putea să ia un Oscar și Woody Harrelson.
Ei, da, se mai fac și filme bune la Hollywood, care trebuie neaparat văzute!

Cel mai bun discurs despre libertate

 Cândva, la vremea adolescenței, am citit pe Radu Tudoran, cu romanul  Casa domnului Acibiade din seria Sfârșit de mileniu, și mi-a rămas în minte un discurs despre libertate, pe care ar trebui să-l citească oricine care, datorită grijilor cotidiene, nu a înțeles sau a ajuns să pună la îndoială valoarea libertății.

Încă nu înțelegeam prea bine ce se întâmplă cu oamenii din jurul meu, care își aclamau furtunos cancelarul, iar când ciocneau halbele de bere strigau: „Heil Hitler!”. Eram și prea tânăr, aveam și prea multe gânduri în minte. Când, într-o zi, am văzut o fată uitându-se la o haină de blană, într-o vitrină. Era atât de absorbită, încât nici n-a simțit că mă oprisem alături, altfel s-ar fi temut și ar fi plecat în fugă. Se uita în voie fără să-și ascundă tristețea,  o tristețe atât degravă, că să fi fost altul în locul meu o și lua de umăr să o ducă la poliție. Orice fată fată poate într-o zi să-și dorească o blană; și să sufere că n-are cu ce să și-o cumpere. Dar nu-i iremediabil: își poate vinde inelele, sau un obiect scump din casă, poate colecta de la rude, și de la prieteni, poate - treaba ei! - să se prostitueze, și să-și cumpere ce dorește. Dar tristețea fetei nu avea leac, fiindcă niciodată nu ar fi ajuns să-și cumpere blana din vitrină, nici dacă dădea greutatea ei în aur: blana nu era de vânzare! Pe o etichetă pusă alături, în loc de preț, scria: „Numai pentru export”.

vineri, 23 martie 2018

Mahabharata – primul izvor de practici Yoga sistematizate

Ganesha scriind Mahabharata

Dacă e să vorbim de cele mai vechi texte în care un practicant de yoga modern ar recunoaște niște practici yoga acestea se regăsesc în Mahabharata (sec. al III-lea d.Ch.)

Mai precis în cartea a douăsprezecea Mokșadharma sunt sistematizate practicile yoga.

Esența era obținerea gândirii dirijate, nederanjate de senzații.

marți, 20 martie 2018

Conceptia despre Yoga in Upanisade

Zeul Yama si Nachiketas
Prima concepție mai elaborată despre Yoga o gasim in Upanisade, mai precis în Katha Upanisad (sec. al VII-lea până în sec I î.Ch.- cronologia este controversată). Într-un dialog între zeul Yama al morții și tânărul Nachiketas se reia imaginea carului (să ne reamintim că yoga înseamnă în primul rând jug, sistem de prindere a animalelor la un car), dar cu o simbolistică a salvării.

Astfel corpul este carul însuși, eul (atman) este pasagerul în acest car, conștiința (buddhi) este conducătorul carului care ține hățurile care sunt  mintea, voința (manas) prin care sunt stăpâniți caii, adică simțurile (indriya), drumurile pe care merge carul fiind obiectul simțurilor (vișaya).

Scopul este de a ține simțurile sub control. dacă ele sunt scăpate de sub control rezultatul este ciclul neînrerupt al renașterilor și al suferinței.. Dacă eul prin intermediul conștiinței și voinței controlează simțurile, atunci renașterea nu se va mai produce. Starea în care simțurile sunt controlate este desemnată chiar cu termenul yoga.

pericolul este semnalat a fi în confuzia pe care fac cei mai mulți între principiile spirituale (purușa), cu existența materială (prakrti). Existența umanăă este dominată de identificarea, ilusorie, ale unor elemente materiale ca fiind spirituale și, de aici, suferința.

duminică, 18 martie 2018

Gringo

Gringo, USA 2018, regia Nash Edgerton, cu  Joel Edgerton, Charlize Theron, David Oyelowo,


Filme cu personajul naiv si bun la suflet prins intr-o serie de evenimente trasnite s-au mai facut. Acest Gringo, are suficient ritm, destul umor (negru) si buna prestatie actoriceasca ca sa pot spune ca merita vazut. Cum se va descurca Harold (David Oyelowo) prins intre mafia mexicana si interesele rapacilor directori ai corporatiei pentru care lucreaza o sa vedeti voi. Dar mai ales o sa remarcati pe Charlize Theron, in rol de mironosita fara scupule manager de corporatie

Venetia

Jan Morris, Venetia,

Cartea este un poem dedicat Venetiei. Are si fragmente istorice, si reportaj realist, si can-can, dar in intregul sau nu este altceva decat o oda adresata acestui oras unic. Este o Venetie fara varsta, nu e vorba neaparat de o carte actuala ca un ghid turistic, Jan Morris marturiseste ca inevitabil se refera la Venetia tineretii sale, varsta descoperirilor si trairilor intense. Jan Morris nu este insa nici un paseist. Cosmopolitismul extrem si modernizarea eficienta cu scopuri turistice nu il debusoleaza. In definitiv Venetia a fost tot timpul cosmopolita si moderna.
O carte care iti face chef nebun sa vezi, sa revezi, Venetia.

joi, 15 martie 2018

Yamada -Ise


Musashi pleacă din Yokkaichi în căutarea unui alt maestru renumit al luptelor, Shishido Baiken, renumit pentru lupta cu ghioaga.
Casa lui Shishido era într-un cătun Uji, care este satul de lângă templul interior din Ise (Naikuu). Și acum turiștii trec pe Podul Uji când vizitează templul interior.

 



Baiken nu era acasă, și pleacă pe urmele acestuia la Yamada. Yamada e numele vechi al orășelului de lângă templul exterior din Ise (Gekuu). Astăzi nu mai este nici Uji, nici Yamada ci doar o mare localitate Ise.

Orășelul era încă din acea vreme un adevărat oraș turistic, plin de atracții dubioase (Musashi e asaltat de prostituate).
Astăzi e un oraș modern, prea puțin s-a păstrat din vechile cartiere. Templele sunt la locul lor, reconstruite la fiecare 20 de ani, așa cum găsiți aici.

marți, 13 martie 2018

Primii practicanți de yoga


Borobudur. Prințul Siddhartha devine ascet
Istoric, primii care pot fi considerați practicanți de yoga au fost asceții denumiți Śramanas. Practica lor este probabil independentă de tradiția Vedică. Ei sunt în căutarea unei metode prin care să întrerupă ciclul renașterilor (samsāra) și suferința umană sub imperiul karma, scop în care dezvoltau tehnici de meditație (dhyāna). Scopul era denumit fie moka (eliberare) fie nirvāna (extincție).
Śramanas înșiși nu-și numeau practica yoga dar mai târziu o regăsim menționată în Mahābhārata sub numele de dhyānayoga.

În contextul acestor practici ascetice (tapas) trebuie considerate și tradițiile despre Buddha, care el însuși a încercat astfel de tehnici de mortificare. De exemplu, în Mahāsaccakasutta Buddha povestește despre reținerea respirației și senzațiile trăite, precum și postul îndelungat ținut cât „buricul i-a atins șira spinării”, ajungând la concluzia că toate aceste practici extreme nu i-au adus nicio cunoaștere dincolo de condiția umană.
Interesant e că și anticii din Europa auziseră de ei. Clement din Alexandria pomenind printre filosofii barbari pe Sarmanai si Brahmanai.

Porphyrius din Tyr chiar descrie mai pe larg practicile acestora numindu-i Samanean și punându-i alături de gymnosophisti. Ba chiar spune că unii ar fi ajuns chiar în fața lui Cesar. De altfel, e de înțeles admirația sa: Porphyrius era vegetarian convins și predica el însuși vegetarianismul așa că, probabil, s-a simțit încântat să găsească niște confrați undeva pe Indus.

luni, 12 martie 2018

Ce însemna inițial cuvântul Yoga?

pagina din Rg Veda marcată cu accente pentru recitare


Cuvântul Yoga este de găsit chiar în vechile Rg Veda (sec. XV-XII î. Ch.). Înțelesul său inițial este acela de jug (de altfel cuvintele au o evidentă rădăcină comună, indo-europeană). Apare în desemna jugul cu care erau înhămați caii la carele de luptă ale eroilor vedici. Cu timpul, de exemplu în Mahabharata, Yoga (jugul) va căpăta și o semnificație ezoterică, cu referire la practici care asigură salvarea spiriruală a celui care le adoptă.

vineri, 9 martie 2018

The Shape of Water



The Shape of Water, USA 2017, regia Guillermo del Toro, cu Sally Hawkins, Octavia Spencer

 A înnebunit Hollywood-ul! Au ajuns să dea Oscarul la un fel de remake după un film sovietic din 1962, Omul Amfibie, cum bine remarca CTP-ul într-un articol „Efectul apei asupra plămânilor și penisului”. E adevărat că filmul sovietic se căznea să ilustreze cinematografic vulgata marxist-leninistă, acum in The Shape of Water, că de el e vorba, se chinuie cu noului limbaj de lemn al corectitudinii politice.
Să nu fiu greșit înțeles. Guillermo del Toro știe să facă filme, se pricepe să construiască o atmosferă de visare în film, filmul nu e chiar slab de tot. Dar cu o poveste absolut banală, îmbâcsită de clișee, nu are ce să facă mai mult.  Păcat și de muncă actrițelor Sally Hawkins și Octavia Spencer, ambele actrițe de nota 10 în toate aparițiile lor.

În  concluzie, un film oarecare, premiat pe criterii politice.

joi, 8 martie 2018

Cea mai veche practică Yoga consemnată

pagină de manuscris vechi cu Atharva Veda

Cea mai veche mențiune a unei practici care ar putea fi considerată că ține de practicile pe care le descriem astăzi ca yoga se află în Atharva Veda. Mai târzie decât Rg Veda, Atharva Veda (scrisă în jur de 1000 î.Ch.) este o colecție de incantații, vrăji, practici medicale, care ar fi trebuit să asigure sănătate, viață lungă și dragostea persoanei dorite.

O serie de mantre descriu Respirațiile lui Vrātya (Vrātya fiind o persoană care a ales calea ascetică a vieții)

(16.I-2) Vrātya are șapte respirații superiore (prāna), șapte respirații inferioare (apāna), șapte respirații atotcuprinzătoare (vyāna).

Cu mai spuneam, în Yoga esențială e respirația! 

(apud Roots of Yoga, James Mallinson și Mark Singleton, Penguin Books, 2017, p. XII și 137)

marți, 6 martie 2018

The Death of Stalin, Moartea lui Stalin




The Death of Stalin, Moartea lui Stalin, Franța, UK, Belgia 2017, regia Armando Iannucci, cu Steve Buscemi, Simon Russell Beale, Jeffrey Tambor

Un film despre comunism, Stalin, și mai ales despre lupta de putere ce s-a declanșat în sânul clicii de conducători ai partidului bolșevic după moartea lui Stalin. Moscova 1953. Stalin își dă obștescul sfârșit.

Beria, Hrușciov, Malenkov, Jukov, Molotov și alții mai mărunți sunt protagoniștii acestor scene de umor absurd, pentru că oricine vine din lumea normală, unde puterea se transmite după reguli democratice și transparente, nu poate decât să râdă de intrigile bizantine ce se țes pentru preluarea puterii. Pentru noi cei din Estul Europei care am trăit „binefacerile” comunismului real, și încă îi mai resimțim sechelele, nu prea e de râs. De aici probabil diferența dintre receptarea entuziastă a filmului în Vest, și cea mai reținută pe meridiane mai aproape de soare răsare.