 |
| Borobudur. Prințul Siddhartha devine ascet |
Istoric, primii care pot fi considerați practicanți de yoga au fost asceții denumiți Śramanas. Practica lor este probabil independentă de tradiția Vedică. Ei sunt în căutarea unei metode prin care să întrerupă ciclul renașterilor (samsāra) și suferința umană sub imperiul karma, scop în care dezvoltau tehnici de meditație (dhyāna). Scopul era denumit fie mokṣa (eliberare) fie nirvāna (extincție).
Śramanas înșiși nu-și numeau practica yoga dar mai târziu o regăsim menționată în Mahābhārata sub numele de dhyānayoga.
În contextul acestor practici ascetice (tapas) trebuie considerate și tradițiile despre Buddha, care el însuși a încercat astfel de tehnici de mortificare. De exemplu, în Mahāsaccakasutta Buddha povestește despre reținerea respirației și senzațiile trăite, precum și postul îndelungat ținut cât „buricul i-a atins șira spinării”, ajungând la concluzia că toate aceste practici extreme nu i-au adus nicio cunoaștere dincolo de condiția umană.
Interesant e că și anticii din Europa auziseră de ei. Clement din Alexandria pomenind printre filosofii barbari pe Sarmanai si Brahmanai.Porphyrius din Tyr chiar descrie mai pe larg practicile acestora numindu-i Samanean și punându-i alături de gymnosophisti. Ba chiar spune că unii ar fi ajuns chiar în fața lui Cesar. De altfel, e de înțeles admirația sa: Porphyrius era vegetarian convins și predica el însuși vegetarianismul așa că, probabil, s-a simțit încântat să găsească niște confrați undeva pe Indus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu