Dar acum, când a trecut momentul sărbătorii, și poate ne revenim din mahmureală, chiar avem ce să sărbătorim?
Sărbătorim, ca moment istoric, data de 1 decembrie 1918, când s-a decis unirea Ardealului la Romania.
Foarte frumos. Numai ca România a pierdut în ultimii ani 3,5 milioane de oameni, și asta e doar statistica oficială. Un Ardeal de oameni. Țara nu e un teritoriu, ci e reprezentată de oameni. Raportat la oameni, deja am pierdut Ardealul.
Asa că nu prea avem ce sărbători.
Zică-se că la 1 Decembrie sărbătorim ideea de unire a romanilor în general. Dar nu am văzut decât frică și ură. Unii sunt vânduți lui Soros. Alții sunt vânduți lui Putin. Nu mai exista nimeni în România despre care sa nu poți spune ca nu-i vândut cuiva! Eu sunt chiar invidios că nu mă sună nimeni să mă vând și eu.
Asa că nu prea avem ce sărbători!
Unii sunt fericiți că au primit salarii mai mari. Sau pensii mai mari. Alții sunt nefericiți că plătesc din buzunarul lor aceste salarii și pensii mai mari. Sau că ar vrea sa se facă șosele mai multe cu banii ăștia. România unită e un fel de haiduc care ia de la unii și dă la alții. Și cei care au câștigat ceva din asta, și cei care au pierdut, să-și amintească că haiducii sunt în esență bandiți. Iar bandiții sunt periculoși, chiar dacă poate ai ceva de câștigat de pe urmă lor la un moment dat.
Asa că nu prea avem ce să sărbătorim.
Când sărbătoriți, amintiți-vă că fericirea nu vine de la statul România. Statul e acolo ca să se ocupe de relele lumii (agresori, infractori). Singurul lucru pe care îl face cu siguranță e că vă ia impozite. Nu vă face cu nimic fericiți. Dacă cineva vă spune asta (politicienii) minte cu nerușinare.
Sărbătoriți-vă pe voi!
Și dacă aveți timp, citiți cartea de mai sus. E un exercițiu bun de a te pune în pielea celuilalt. Și de învățat că lumea e mai complexa decât în discursurile festive ale politicienilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu