Dacă acum un secolul „butiul de pulbere” al lumii era în Balcani, acum el se află în Marea Chinei de Sud.
E un fapt simplu:pe acolo trece cea mai mare parte a comerțului lumii. Cine stăpânește acolo are un avantaj strategic fără egal.
China e fără îndoială o mare putere în afirmare așa că nu poate lăsa imediata vecinătate nesupravegheată.
Evident acolo sunt și o mulțime de interese concurente. Vietnamul, Malayesia, Indonesia, Singapore, Filipinele, Japonia au propriile interese. Dincolo de toate sunt jocurile strategice la care trebuie să participe Statele Unite pentru a-și menține statutul de superputere. Problema Taiwanului complică lucrurile.
O increngătură de interese care fac orice mișcare extrem de delicată și gata să încingă lucrurile spre un război. Și când am enumerat părțile implicate am scris numele celor trei mai puternice state (economic) plus câteva state care justifică numele de puteri regionale. Adică orice scânteie de acolo poate să apindă tot mapamondul.
Lucrurile devin și mai riscante când sunt luate în calcul și tehnicalitățile. E o zonă aproape nelocuită. Un conflict armat ar implica, cel puțin într-o etapă timpurie, numai profesioniști ai războiului din marină și aviație. Presei îi poate fi refuzat cu ușurință accesul. Guvernele în general nu riscă să fie făcute responsabile de mii de victime civile, mai ales când astfel de lucruri se pot vedea la televizor. Dar în Marea Chinei de Sud astfel de inconveniente, pentru decidenții politici, ale războiului lipsesc. Prin urmare tentația de a apăsa pe trăgaci este mare.
În plus, foarte multă lume observă comportamentul asertiv al Chinei în zonă. Însă există încă o realitate, mai puțin prezentă în știri, care contribuie la situația explozivă: în Marea Chinei de Sud este și un front al expansiunii fundamentalismului religios, care poate destabiliza Filipinele precum și echilibrul politic din Malayesia.
Probabil acolo se va juca viitorul omenirii pentru acest secol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu