O lucrare din serie cu cea a lui Iorga cu „Călători străni...”, dar limitată ca scop la modul cum au perceput aceștia femeia în Țările Române.
Dincolo de can-can - uri care stau bine oricărui zicător de snoave de călătorie, imaginea generală e pozitivă, frumoase, harnice (în mod sigur mai harnice decât consorții), cochete chiar și atunci când mijloacele materiale sunt puține, fac parte întotdeauna dintre lucrurile pozitive ce sunt consemnate de străini despre meleagurile mioritice.
Cartea în sine, scrisă pe la 1943, nu e o mare revelație, autorul e în mod sigur familiar cu genealogiile boierești și descurcă câteva situații care apar cam nebuloase din spusele străinilor neinformați, însă sigur e o lectură bună și pentru specialiști cât și ca divertisment.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu