Ryszard Kapuściński este fără îndoială unul dintre autorii mei preferați. Cărțile sale Împăratul (despre negusul Etiopiei) Șahinșahul (Șahinșahul Iranului) sunt capodopere ale reportajului literar, cărți mai profunde despre realitățile exercitării puterii decât o sută de tratate docte de politologie.
Întotdeauna mi-am pus întrebarea cum a reușit un reporter venit din Polonia comunistă (Ryszard Kapuściński a activat ca reporter angajat la ziare sau la agenția de stat poloneză, în vremea când Polonia era un stat care aplica socialismul real, democrația populară) a reușit să activeze și să scrie astfel de cărți de valoare (și succes ) universal. Desigur cărțile sale au o anumită tentă de stânga, combat într-o oarecare măsură „imperialismul” occidental, dar în același tonuri în care ar fi făcut-o și un ziarist din Franța, de exemplu.
Această biografie încearcă să ofere unele răspunsuri.
În primul rând Ryszard Kapuściński a fost un credincios al cauzei comuniste (cel puțin cea mai mare parte a carierii sale). După ce trece prin chinurile războiului în copilărie, are șansa să participe la promovarea socială adusă de comunism. Are acces la educație superioară de calitate (a studiat istoria) și participă cu entuziasm la reconstrucție într-o Polonie cu o societate efectiv traumatizată și dezarticulată de război, unde stalinismul, cu toate racilele sale, reprezenta o oază de normalitate față de trecutul recent.
Mai mult, după moartea lui Stalin in 1953, în Polonia se instaurează un regim care practică o formă mai blândă a regimului de democrație populară. În legătură cu acest dezgheț ia avânt și cariera lui Ryszard Kapuściński, care cu talent și curaj scrie reportaje realiste în total contrast cu limba de lemn a realismului socialist practicat la nivel oficial. Astfel că rămâne atașat mereu ideii comuniste, iar acolo unde constată lucruri negative este un credincios al sistemului care consideră că toate lucrurile acestea vor fi perfecționate, reparate. În orice situație. a rămas un „tovarăs de încredere”, și sistemul nu s-a îndoit niciodată de loialitatea sa.
Desigur libertatea sa de exprimare se exercita prin practica unei arte a compromisului. Un exemplu. Fiindu-i comandat de chiar șeful partidului comunist polonez un articol aniversar privind 550 de ani de la batalia de la Grunwald (pentru cine nu stie istoria Poloniei, menționez că pentru polonezi e un eveniment important, ceva în genul luptei de la Podul Înalt în istoria noastră), Ryszard Kapuściński a scris un articol in care lua un interviu țăranului care lucra tocmai tarlaua de pământ pe care s-a dat bătălia în vechime. Țăran care se bucura că vine multă lume în satul lui pentru comemorarea evenimentului, dar își exprima îngrijorarea că vor călca în picioare tot terenul și vor strica recolta. Evident nimic laudativ la adresa ștabilor de partid, dar nimic de criticat din punct de vedere marxist, în definitiv articolul punea în valoare „clasa muncitoare”.
Nu cel mai puțin important lucru a fost farmecul personal și știința de a-și face prieteni. Ryszard Kapuściński era apreciat ca prieten personal de mulți înalți șefi de partid, așa că lucrurile, dacă deveneau complicate, puteau fi rezolvate cu protecție „de sus”. Tot la capitolul farmec personal intră și faptul că avea multe conexiuni în partea sexului frumos, autorul având o viață sentimentală foarte bogată, nefiind tocmai un soț model sub acest aspect.
A colaborat cu poliția politică? În mod sigur da. Situația sa de corespondent aflat mai tot timpul în străinătate îl obliga să fie binevoitor cu serviciul de informații al statului comunist. Însă notele sale sunt rezumate de politică externă și internă pentru țările în care activa, uneori informații despre activitatea unor persoane din țările în care activa și care erau bănuite că sunt agenți ai serviciilor secrete americane. Nu a redactat niciodată note de delațiune politică față de alți polonezi. De altfel, activitatea sa desfășurată în țări ale „lumii a treia” prezenta interes scăzut pentru serviciul de informații polonez și a fost foarte rar contactat de agentul care ținea legătura cu el, iar la un moment dat dosarul său a fost închis, probabil datorită lipsei de relevanță a informațiilor pe care le furniza.
În concluzie, o carieră amestecată, cu lumini și umbre, dar care nu poate umbri nicidecum valoarea operei lui Ryszard Kapuściński.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu