Cartea lui Cinghiz Aitmatov are patina unei cărți scrise în URSS în perioada regimului comunist. Este o carte curajoasă pentru acele vremuri, unde sunt denunțate abuzuri ale regimului.
Insă valoarea cărții stă în personaje și umanitatea lor fundamentală. De aceea cartea este o lectură foarte bună, indiferent dacă rezonați sau nu la problematica regimurilor totalitare-comuniste.
Undeva în stepa central-asiatică, într-o comunitate mică formată în jurul unui canton de cale ferată, trebuie să se facă ritualul de înmormântare unuia dintre cei mai vechi din locuitorii de acolo, conform dorinței exprimate de acesta. Povestea acestui ritual și al drumului până la locul odihnei veșnice este prilej de rememorare a existențelor celor încă în viață sau a altora care s-au dus.
Personajele acționează fundamental, trăirile lor sunt, dacă îmi este permis, milenare: sunt oameni care se nasc, luptă, iubesc și mor. Poveștile legate de regimul sovietic și nenorocirile aduse de acesta sunt încercări ale vieții, ca atâtea altele, precum încercările pe care le-au suferit personaje din vechi legende ale stepei, pe care autorul le rememorează în roman. În definitiv, oriunde vom ajunge, fie ce descoperiri extraordinare vom face în univers, romanul are si o poveste științifico-fantastică împletită cu povestea generală, oamenii vor rămâne ceea ce sunt pe aceste coordonate fundamentale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu