Asta e o carte pe care o recomand fără rezerve. Un scoțian, William Dalrymple, face o radiografie a creștinismului oriental (din Orientul Mijlociu) undeva la mijlocul anilor 1990.
Pretextul călătoriei sale în redescoperirea creștinismului oriental este refacerea călătoriilor lui Ioan Moshu și a ucenicului sau Sofronie Scolasticul (mai târziu devenit Patriarh al Ierusalimului, cel care a trebui sa predea cetatea Ierusalimului cuceritorilir arabi), călătorii începute pe la 587. În urma călătoriilor a rezultat o carte celebra în epoca sa, în care hagiografiile erau cele mai cerute scrieri, Livada duhovniceasca. Deși evident interesant de fapte sfinților, pustnicilor și martirilor creștini, Ioan Moshu este printre putinii autori ai genului care este de citit chiar și astăzi, doarece nu tratează obsesiv numai faptele sfinte, ci este și un bun observator a ceea ce se întâmplă în jurul sau. Este o fresca a unei societăți bizantine orientale, apusul ei, aproape de momentul când va fi copleșită de invazia islamului. William Dalrymple reface acest itinerariu observând ce a mai rămas din creștinismul oriental.
Este un observator extrem de atent, nepartinitor, și scrie cu pricipere sau chiar cu umor despre ceea ce vede.
Este o realitate despre care nu o sa aflați nimic din buletinele de știri din Orientul Mijlociu.
Cartea este cu atât mai interesanta cu cât citita la vreo doua decenii de la scriere poate fi verificata din perspectiva tendințelor pe care le consemna autorul la mijlocul anilor 1990. Din nefericire tendințele semnalate acolo s-au adeverit in ultimul deceniu. Ma întreb oare ce citesc marii decidenți politici (daca citesc ceva) pentru ca în aceasta carte erau semnalate multe lucruri fata de care, dacă erau luate în seama, deciziile politice pricind Orientul apropiat ar fi putut fi cu totul altele, și poate multe lucruri ar fi stat mai bine astăzi, și multa suferință evitata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu