We are one

Cum in cinema nu mai avem voie, m-am consolat aceste zile cu festivalul We are one. O inițiativa foarte interesanta, de festival de film pe YouTube. Deoarece multe festivaluri de film din lume au fost anulate pe motiv de Pandemie, organizatorii de festivaluri au fost invitați sa trimită cate un film pentru acest festival  organizat pe youtube. Desigur problema obținerii drepturilor de difuzare mondiala prin youtube a limitat selecția, totuși au fost destule filme interesante. Eu am văzut două (plus ceva short-uri de animație) 

Eeb allay ooo. Un film indian, dar nu din acelea în care se canta și dansează. Prin tema sociala și prin mijloace cinematografice ar sta foarte bine alături de filmele neorealismului italian. Un tânăr își cauta drumul în viata atras de mirajul marelui oraș. Obține o slujba modesta de "sperietor de maimute". Cine știe India, știe și ca în orașe maimuțele care vagabondeaza, precum câinii la noi, sunt o mare problema.  Dar nimeni nu se atinge de ele date fiind interdicțiile religioase. Totuși, pe lângă instituții publice, zone foarte centrale, turistice, sunt puși "sperietori de maimute", care sa mai descurajeze aceste mamifere  gata sa fure tot ce pot de la oameni, uneori chiar agresive. Tânărul nostru e inteligent, dornic să-și facă treaba, fie și umila sa slujba, politicos, sociabil, într-un cuvânt plin de calități. Totuși India nu este locul unde un om plin de calități poate și sa reușească în viata... Cum situația sociala din România nu e departe de cea din India o sa empatizati repede cu personajul și ceilalți care îl înconjoară (o galerie de imigranți în marele oraș).

Katte ni furueteru ( in engleza Tremble all you want). E o poveste despre o tânără timida care, la douăzeci și ceva de ani trăiește înca iubirea secreta pentru chipeșul liceului. El este Ichi (Unu) din toate visele ei. Totuși exista și un coleg de birou, care își arata interesul pentru ea - în agenda de telefon este Ni (Doi). O poveste într-o Japoniei în care viata oamenilor e formala, banala, cu interacțiunea umana redusa la mai nimic.
Filmul are doua puncte tari. Cinematografic este foarte frumos construit, lumea interioara a eroinei fiind marcata în scene suprarealiste care se petrec în banalul cotidian, oarecum amintind de mai vechiul succes franțuzesc, Amelie, dar efectul este mult mai puternic în contextul lumii foarte ordonate și  frustre a citadinului japonez.
Pe de alta parte este actrița  Mayu Matsuoka, care duce rolul principal, pentru ca e un film centrat pe personaj și trăirile lui, și dacă vedeți filmul o sa intelegeti de ce e de remarcat jocul actoricesc.