E o carte fascinantă, fie și numai din perspectiva personajului. O prințesă dintr-o familie princiară obscură din Germania (cum Germania din secolul al XVIII-lea era plină de astfel de principate mari cât un orășel, prințese germane erau cu duiumul) a juns împărăteasa Rusiei. Și nu oricare, ci una care și-a meritat apelativul de „cea Mare”.
Secretul acestei ascensiuni extraordinare, dincolo de noroc și o educație bună, este autocontrolul. Niciun gest la voia întâmplării, nicio o vorbă rostită ușuratic. O asumare deplină a rolului, sesizând cu multă inteligență că puterea este în primul rând un spectacol care trebuie jucat desăvârșit.
Așa ajunge o nemțoică să fie o imagine a a măreției Rusiei, mai pravoslavnică decât mulți ruși.
Și toate acestea fiind femeie, în vremuri în care, desigur, mentalitatea oamenilor nu favoriza exercitarea puterii de căre femei.
Autorul sesizează perfect mizele acestei povești extraordinare, nu cade în tentația digresiunilor istorice mai mult decât este necesar petru a înțelege contextul în care se desfășurau evenimentele, lectura fiind una curgătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu