Franta 2019, regia Nicolas Bedos, cu Daniel Auteuil, Guillaume Canet, Doria Tillier, Fanny Ardant
Cum ii stă bine oricărui film „mare” e o poveste care poate fi citită în multe abordări. De la arta actorului și magia (echivocă?) a teatrului, pănă la criza cuplului fezandat de (dez)iluzii la a treia tinerețe.
Totul sub o ipoteză fermecătoare și incitantă: ce ar fi dacă cineva v-ar propune să vă creeze atmosfera epocii în care visați să trăiți, având astfel posibilitatea să experimentați ceea ce visați?
Cu un Daniel Auteuil care face cumva să umple ecranul, fără niciun fel de enfază, fără niciun fel de teatralitate. Cu Doria Tillier șarmantă așa cum trebuie ca să dea replică lui Auteuil.
Lucruri serioase, spuse pe un ton amuzant...
How it fits to any "big" movie it is a story that
can be read in many approaches. From the art of the actor and the (equivocal?)
Magic of the theater, to the crisis of the couple full of (dis) illusions in
their third youth.
All under a charming and exciting hypothesis: what if
someone proposed to you to create the atmosphere of the era in which you
dreamed of living, thus having the opportunity to experience what you dreamed
of?
With a Daniel Auteuil who somehow fills the screen,
without any emphasis, without any theatricality. With Doria Tillier charming
enough to give Auteuil a reply.
Serious things said in a funny tone ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu