Modul în care autorul insistă pe introspecție, pe trăirile personajului amintește oarecum de Proust. Însă într-o varianta americană, care nu are parfum de Madeleine, ci de Pancake. Ingurgitate in ritm mult mai rapid,concentrat, o pastila de Proust, care se desfășoară în spațiul narativ al unei zile de dimineață până la... doar noaptea. Și probabil cea mai mare diferență este ca oricare ar fi trăirile noastre interioare confruntarea cu realitatea ne lovește nemilos ca pumnul unui pimp iritat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu