Dubrovnik, cunoscut în istorie și ca Ragusa, a fost un eveniment singular în istoria Balcanilor: o republica comerciala de succes. Într-o zonă a Europei celebră mai ales prin rămâneri în urma, iată că Ragusa/Dubrovnik arata ca s-a putut și altfel, o istorie conectata la curentul vremii, deși geografic, astăzi, sa amintim, este în sudul Croației, parea condamnat la o soarta vitrega.
Dincolo de situația excepțională pentru aceasta regiune geografică, este o istorie interesanta din perspectiva studierii unor mecanisme ale reușitei (politice, economice, sociale) în condiții ale unor resurse relativ modeste, și împrejurări vitrege.
Ragusa/Dubrovnik nu a reprezentat un personaj de prim rang al istoriei. Prin comparație cu rivalul sau din Adriatica, Veneția, nu a reprezentat niciodată o mare forță, nu a exercitat puterea asupra vreunei regiuni, nu a avut victorii marete, și totuși a rezistat admirabil sute de ani, a prosperat, cu suișuri și coborâșuri, dar a prosperat indubitabil în comparație cu mulți alții, a asigurat un trai relativ liniștit, bine organizat, și de ce nu, prosper, pentru majoritatea locuitorilor, chiar și cei mai puțin privilegiați părând a avea o soarta relativ mulțumitoare. E o istorie fără glorie, și de aceea de multe ori ignorata în "marile istorii", dar, probabil, din perspectiva vieții de fiecare zi a celor mai mulți locuitori ai acestei Republici, satisfactoare. Nu e o istorie a marilor evenimente, nu e o istorie a marilor victorii, e o istorie típica a unor comercianți care și-au negociat permanent și inteligent cele mai bune condiții într-un context dat.
Ca să va trezesc curiozitatea, de la 1280 Republica Ragusa plătea pe banii săi un doctor care asigura asistenta medicala gratuita în oraș, fapta de a lua vreun ban de la pacienți fiind aspru pedepsita cu alungarea din funcție. Unii spun ca e primul serviciu public de sănătate din istorie. Se cunoaște lista acestor doctori an de an pana când Republica a fost desființată de armatele lui Napoleon în 1808.
De pe la 1400 s-a hotărât pavarea integrala a orașului și cam tot de atunci s-a înființat și un serviciu public de curățenie a orașului.
Sunt și alte fapte admirabile în istoria orașului. Desigur toate acestea sunt datorate priceperii în ale negotului ale locuitorilor. Corăbiile acestui oraș balcanic sunt pomenite, după descoperirea Americii, făcând comerț și în Mexic, iar prezenta lor la Londra și în Flandra era una obișnuită. Însă baza era comerțul cu Balcanii pe care practic l-au monopolizat o vreme. Chiar și domnitorii noștri iși arendau vămile către pricepuții negustori din Ragusa.
Desigur e greu de prins o istorie atât de bogata într-o carte.
Robin Harris, în cele vreo 900 de pagini face asta cât poate de bine, trecând în revista istoria politica, oprindu-se asupra istoriei orașului în sine ca realitate arhitectonica și gazda a unor valori artistice, având în vedere reputația turistica de astăzi a orașului, descrie mecanismele politice și sociale care au asigurat acest succes al Republicii Ragusa.
Fără îndoială,
de citit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu