Deși despre politicile lui Tito în fosta Jugoslávia am citit destule, o biografie a lui Tito, conducătorul Jugoslaviei între 1944 și 1980, practic personajul care prin autoritatea sa a ținut în viata aceasta structura statala multietnica, nu am avut pana acum ocazia sa citesc.
Cel mai mult mi-a atras atenția viata sa de pana la preluarea puterii.
Născut ca cetean al Austro-Ungariei într-un sat din Croația (tata croat, mama slovena) a devenit mecanic, se pare destul de priceput căci a lucrat pe tot cuprinsul imperiului austriac, ba chiar și în Germania la Daimler. În Cehia, unde a petrecut ceva timp, Tito vorbea ceheste, ia contact cu ideologia marxista în organizațiile sindical-socialiste.
O viata destul de aventuroasa pentru tânărul Tito, gata sa asume riscuri, dar în același timp intuim o anumita determinare în a reusi.Nu este pur și simplu un aventurieri boem, ci un om care risca asumat, în același timp cu o meserie respectabila si de vârf pentru acel timp (mecanic în domeniul motoarelor).
Vine Primul Război Mondial. Este incorporat și avansează rapid în cariera de subofițer. Îl găsim șeful unei mici unități de cercetare, ceea ce arata ca era considerat de ofițeri un bun lider, gata sa asume decizii individual, rapid, în condițiile nesigure ale activității unei astfel de unități.
Pana la urma drumul micii sale unități se intersectează cu cel al unei unități de patrulare de cazaci și cade prizonier la rusi.
Nu este tentat sa se înscrie în unitățile formate din naționalitățile din Austro-Ungaria care luptau alături de rusi pentru eliberarea popoarelor din acest imperiu. Asta arata ca naționalismul nu era o motivație pentru tânărul Tito. În schimb îl anima revoluția sociala. Căderea tarului și instaurarea guvernului Kerenski ii aduce libertatea. Va participa alături de bolșevici la tentativele de preluare a puterii în Petrograd din vara lui 1917. Este din nou arestat și trimis în lagărul de prizonieri. Evadează. Activează pentru bolșevici în regiunea Omsk. Un timp se ascunde la o familie din regiune unde își cunoaște prima soție. Rămâne un timp în Rusia. În 1920 Lenin încă visa la revoluția mondiala proletara. Asa ca tânărul Tito pare a fi mai util la el acasă în nou formatul regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Aici activează pentru comuniști. Pana în 1925 activitatea sa este una relativ legala. După însă trebuie să se ascundă, va fi pana la urma arestat. În 1934, este liber, dar după asasinarea Regelui Alexandru al Jugislaviei, se dezlănțuie teroarea politieneasca împotriva tuturor organizațiilor ilegale (printre care și comuniștii). În aceste condiții se considera ca este momentul ca Tito sa fie rechemat în Rusia, pentru pregătire. Ceea ce este admirabil din aceasta perioada în Rusia este pur și simplu ca supraviețuiește, este momentul Marii Epurări, când foarte mulți dintre șefii mișcărilor comuniste din lume refugiați la Moscova sfârșesc în fata plutonului de execuție. Tito supraviețuiește, ceea ce arata o foarte bună adaptabilitate politica.
Pregătit ideologic și militar în 1935 se întoarce în Jugoslávia. Este unul dintre putinii șefi de partid care reușește și are curajul sa rămână în Jugoslávia. În 1937 șeful partidului comunist din Jugoslávia, probabil și cu contribuția lui Tito, este chemat la Moscova și executat ca trădător. În 1938 Austria este anexata de Germania și ruta obisnuita de legătură cu conducerea partidului din emigrație se închide. Moscova nu mai are multe opțiuni și îl unge pe Tito ca șef al partidului comunist din Jugoslávia.
Urmează de aici istoria mare, mai cunoscuta, din care Tito începe sa facă parte, războiul mondial, ocupația Jugoslaviei de către Germani și Italieni, și renumitul război de partizani condus de Tito, care ii va asigura puterea pana la sfârșitul vietii survenit în 1980.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu