Numele Zog va duce mai mult cu gândul la un rege al Ruritaniei, dar Regele Zog a fost un personaj cat se poate de real. Albania a avut un rege interbelic, Regele Zog. Deja deținând întreaga putere în Albania din 1925, ca președinte, în 1928 se va proclama rege. In 1939 a fost alungat în condițiilele în care Albania a fost ocupata de Italia. După Al doilea război mondial instaurarea unui regim comunist în Albania îndepărtează orice posibilitate de întoarcere.
Desigur, ca la mai toți regii din aceasta zona frământata a Balcanilor, posteritatea este împărțită în aprecierea bilanțul guvernării sale în Albania.
A fost desigur un conducător autoritar care nu s-a sfiit să-și elimine fizic adversarii.
Principala metoda de guvernare a fost corupția, împărțind favoruri pentru a-și asigura cooperarea celorlalți potentati albanezi.
Totuși nu pot fi negate nici meritele. Practic Zog a transformat un teritoriu considerat ca fiind neguvernabil într-un stat acceptat de comunitatea internațională dotat cu instituții corespunzatoare.
Într-o tara în care tradiția clanurilor și competiția permanenta dintre ele era foarte puternica, corupția și venalitatea (Zog pur și simplu impărtea bani luna de luna șefilor de clan) a fost metoda la îndemână pentru a tine toate aceste forte, care puneau sub semnul întrebării autoritatea statala, sub ascultare.
Cooperarea cu Italia fascista, prea strânsă după gustul multora, era motivata de aceasta politica, avea nevoie de bani. Plățile către șefii de clan si un aparat birocratic care sa facă ca Albania sa arate a stat functional necesitau bani, dar Albania era o tara săraca, impozitele produceau venituri mici. Italia era cea care era gata sa furnizeze acești bani absolut necesari, și Zog nu avea prea multe opțiuni. De fapt, este de admirat priceperea lui Zog de a negocia, divizand diversele interese instituționale ale reprezentaților Italiei, profitând de orice modificare a raportului de forte internațional, într-un spirit de negociator oriental, pentru a obține finanțări de la guvernul Italiei fără sa facă concesii majore pentru suveranitatea Albaniei.
În 1939 însă acest joc a luat sfârșit în contextul destrămării echilibrului de forte european, italienii apreciind ca pot sa ocupe Albania în mod direct, fără a mai avea nevoie de Zog ca intermediar în asigurarea guvernării teritoriului și ca paravan în jocul diplomatic european.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu