O reclama pentru lecții de pian

Această este o reclama pentru lecții de pian din 1888 din Adevărul.

Cine era aceasta doamnă care se străduia să completeze bugetul familiei cu aceste lecții de pian? Care nu costau tocmai puțin, căci o camera la hotel în centrul Bucureștiului în acea vreme era vreo 2 lei.  Și se recomandă ca elevă a lui Marmontel. Antoine François Marmontel era în acea vreme un reputat profesor la Conservatorul din Paris și nu oricine se putea mândri ca i-a fost elev.

Cocorăscu (in grafia vremii era Cocorescu) e o familie de vechi boieri valahi, pentru care arborele genealogic urcă până la domnitorul Vlad Călugărul ( domnitor în Țara Românească 1481, 1482-1495).

Consultând genealogia acestei familii găsim în secolul al XIX-lea, într-o ramură a acestei familii, pe  Ioan Cocorăscu care a fost căsătorit cu o Iulia Blaremberg.

Ce cauta cineva cu acest nume exotic pe meleagurile valahe?

Familia van Blarembergue are origini prin Tarile de Jos. Capătă ceva faimă cu Louis Nicolas van Blarembergue (1716—1794) devenit pictor la Curtea lui Ludovic al XVl-lea, Regele Franței.

Un nepot al sau născut în 1772, Johann (Jean, Ivan Pavlovici)  va ajunge în Rusia în 1797 cu valul de francezi ajunși în pribegie datorita revoluției din Franța.

Cu ceva carieră militară în spate, în 1804 este angajat definitiv în armata rusă. Cariera sa este una ascendentă, activând pe lângă contele Voronțov, guvernatorul Odessei. De activitatea sa este legata înființarea Muzeului de arheologie din Odessa, fiind printre primii care au realizat săpături sistematice în acea zonă.

Este primit în rândul nobilimii ruse. A fost un apropiat al lui Puskin în timpul exilului acestuia din 1820—1827. Chiar se spune că fiicele lui Ivan Pavlovici Blaremberg, Elena și Zenaida, au fost inspirația pentru Puskin să scrie Evgheni Oneghin.

Printre copiii lui Ivan Pavlovici Blaremberg este și Vladimir născut în 1806 la Odessa. Pe acesta destinul îl va duce în Țara Românească. Începe, ca mulți tineri de familie nobila din Rusia, o cariera militară. Astfel, în 1829, când sunt ocupate țările române de către Rusia, ca urmare a înfrângerii otomanilor și a  păcii de la Adrianopol, tânărul  Vladimir Blaremberg este ofițer de stat major în armata de ocupație din Valahia.

În aceste împrejurări o cunoaște pe Pulheria Ghica, sora spătarului Alexandru Dimitrie Ghica, cu care se căsătorește în 1830. Hotărât sa rămână aici, este integrat în proaspăt formata armată a Valahiei, bineînțeles beneficiind și de protecția lui Alexandru Ghica, care, de altfel, în 1834 devine domnitor al Tării Românești.

Urmează o cariera începută sub auspicii favorabile, însă vor fi suișuri și coborașuri, căci relațiile cu cumnatul său princiar nu au fost mereu cordiale. 

Având pasiunea arheologiei ca și tatăl său, Vladimir Blaremberg ne lasă unele din primele cercetări arheologice sistematice de pe teritoriul Valahiei. 

Conform standardelor epocii, un bun frate trebuia sa aibă grijă și de "căpătuirea" surorilor sale. Astfel că invita la București pe cele doua surori încă nemăritate, Elena si Eliza. 

Eliza Ivanova Blaremberg era născută in 1810. S-a format practic în anturajul soției contelui Voronțov, Elisabeta, adică avea educația corespunzătoare pentru a face parte din curtea unei mari doamne care participase la întrunire din marile saloane unde se punea la cale diplomația europeana. 

Planurile de căsătorie la București nu se vor materializa. 

Însă dintr-o relație cu pictorul  Charles Dussault, cel care a lăsat o multitudine de imagine ale spațiului românesc în perioada aceea de început a modernizării, va rezulta o fiică, Julie/Iulia, care va creste în casa fratelui său. Această Iulia este cea care se căsătorește cu Ioan Scarlat Cocorăscu și este  persoana din reclamă.

De notat ca Eliza Blaremberg va avea o mare contributie la dezvoltarea învățământului pentru tinere, fiind directoarea Școlii centrale de fete între 1857 și 1864.

Iulia Cocorăscu a avut la rândul său un fiu celebru. Si nu e de mirare  că o mamă cu activitate de pedagog în domeniul muzicii a crescut pe Scarlat Cocorăscu, nimeni altul decât primul director și întemeietorul Operei Naționale din București. 

Surse

Familiile boiereşti din Moldova şi Ţara Românească, vol. I, coord. M.D. Sturza, 

GHEORGHE LAZĂR, Boierii din Cocorăşti: începuturi şi descendenți. Revista istorică, Serie noua, tomul XXIV, Numărul 1-2, 2013,

CĂTĂLINA OPANSCHI, un jurnal de călătorie inedit al colonelului Jean Moret de Blaremberg, 

Adevărul 25 august 1888