Un film care vine din Africa e rar pe ecranele noastre. Și e un film foarte bun, deși este necesară o anumită disponibilitate pentru receptarea sa. Un tânăr din Coasta de Fildeș este condus la închisoare. Închisoarea, La Maca, este o închisoare caracteristica tarilor subdezvoltate, unde găștile de prizonieri fac legea, gardienii fiind mai mult tolerați în închisoare.
Tânărul nimerește tocmai în momentul când o schimbare a "șefului" real al închisorii, un șef de gang din închisoare, trebuie sa se retragă, practic trebuie sa se sinucidă, deoarece boala îl face sa nu mai poată controla găștile violente.
In acest moment de succesiune trebuie sa se petreacă un ritual, cineva, un povestitor, Roman îi zic în film, trebuie sa spună comunitatii de pușcăriași o poveste de la apus la răsăritul soarelui. Altfel va fi omorât. Adevărată reluare a temei Sheherezadei, într-un cadru al subumanitatii, al unei pușcării unde singura lege e violența.
E un cadru în care se construiește în fapt o odă narațiunii, poveștii, științei de a spune povesti. Cu scene care amesteca tragedia antica cu elementele unei culturi populare africane, mesajul, deși oarecum doct și tezist, se transforma în drama autentica.
Narațiunea ca sens al vieții, narațiunea ca ritual, relația narațiunii cu realitatea, hiperbola, parabola, trucurile narative, relația narațiune receptare, narațiune autor, toate sunt teme care sunt spune cu o energie fără egal. Se amesteca povestea simplu rostita, cu elemente de pseudo documentar, documentar, cinema fantastic sau de adevărat happening teatral într-o realizare oarecum năucitoare, dar în mod sigur evocatoare.
Nu în ultimul rand la reușită filmului contribuie actorii. Desigur niciun nume nu este cunoscut publicului internațional, însă jocul este de excepție, cu o colecție de caractere dintre pușcăriași cum nu am mai văzut, fiind construite personaje într-un timp al narațiunii foarte scurt.
Eu recomand experienta fără egal a acestui film atipic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu