O carte despre un stat cu o istorie clar delimitata. Cehoslovacia a luat ființă în 1918 pe ruinele Imperiul Austro-Ungar și a dispărut la 1 ianuarie 1992 prin separarea Cehiei și Slovaciei.
Un obiect de studiu care poate fi privit ca simplu prin întinderea în timp bine determinata.
Un obiect de studiu care însă presupune multe nuanțe și demistificari. Cehoslovacia a fost privita ca un stat model pentru centrul și estul european. Chiar și disoluția a fost comentata favorabil, ca un divorț civilizat, respectând standardele unei civilizații europene. Totuși sunt și destule umbre. Naționalismul ceh nu a fost mai puțin agresiv decât alte naționalisme interbelice, inclusiv fata de partenerii în întemeierea statului, slovacii.
Comunismul Cehoslovac are o "primăvara" in 1968, o mișcare spre "comunismul cu fata umana", dar asta nu înseamnă că regimul comunist din Cehoslovacia nu s-a bazat pe o o larga acceptare din partea populației.
De fapt, cel mai interesant pasaj din carte este comentariul lui Vaclav Havel, militantul anticomunist Cehoslovac cu renume mondial, ajuns și președinte al Cehoslovaciei după căderea comunismului, despre societățile post-totalitare. Havel sesiza ca societățile din anii 1970, 1980 din tarile comuniste din estul Europei, Cehoslovacia in particular, constituiau societăți post-totalitare. Coercitia violenta era rar întâlnită, nu mai era totalitarismul violent al lui Stalin. De fapt era cultivat un conformism general cu avantaje reciproce pentru putere și populație. Exemplul lui Havel era afișarea unui slogan marxist într-un magazin de legume-fructe. Desigur nimeni nu crede în slogan, și în definitiv nimeni nu cerea în mod imperativ ca acel slogan să fie acolo. Scopul afișării nu era unul de propaganda și impunere a unei anume valori, ci era doar semnul conformismul. Puterea era asigurata ca individul nu va fi deranja exercitarea puterii, iar individul se putea bucura de dividendele conformismul său, anunțându-și fără echivoc poziția. Astfel se construieste un sistem în care cetățeanul renunță la valorile sale pentru a se bucura de avantajele triviale ale societății de consum în masa. Cetateanul nu mai este parte în contractul social în care ceda o parte din libertatea sa statului în schimbul securității, ca în societățile moderne, libere, ci intr-un sistem în care cetățeanul susține statul in schimbul unor beneficii materiale.
Vaclav Havel avertiza încă din anii 1980 ca exista tentația ca și societățile din ceea ce era cunoscut ca "lumea libera" sa adopte același model.
Fiind astăzi în anul 2022, ma întreb dacă nu cumva avertismentul lui Vaclav Havel nu s-a și împlinit, și nu trăim, cu iluzia libertății, de fapt in societăți post-totalitare, cu nimic mai bune decât societățile comuniste din anii 1970—1980.
Cel puțin e o tema de reflecție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu