Domicile conjugal, François Truffaut
François Truffaut a făcut din tânărul actor Jean-Pierre Léaud, cel pe care îl descoperise pentru Le quatre cents coups, un actor fetiș, utilizat în 6 filme, care urmăresc același personaj, Antoine Doinel, la diverse vârste.
In Domicile conjugal este vârstă mariajului.
Truffaut face o disecție aproape didactica a cuplului conjugal, de la entuziasmul începutului, la plictiseli, subtile lupte de putere, probleme cotidiene, trădări, despărțire, și re-unire.
Meritul filmului constă în detalii, Truffaut este foarte atent la gesturile subtile. Și o ironie care face filmul sa se exprime voios cu un aer de comedie. Scene precum întâlnirea tânărului insuratel, cu doar un an de mariaj, cu socrul, la bordel, sau finalul cu o scena furtunoasa de cuplu care se lasă cu lucruri aruncate pe scările comune ale imobilului, comentată de vecina binevoitoare "în sfârșit se iubesc cu adevărat", sunt sarea și piperul filmului.
Ce nu funcționează? Tocmai actorul fetiș al lui Truffaut. Acesta joacă cu un aer afectat, exagerat de teatral, joc, care, in contextul în care Truffaut filmează oricum aproape didactic teatral el însuși, nu face decât să strice din plăcerea acestui film.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu