Jean Starobinski, 1789 emblemele rațiunii,
O carte de istorie și sociologie a artei care încearcă să surprindă în arta europeană momentul 1789 cel al revoluției din Franța. Există o arta caracteristică, revoluționară? Ce o caracterizează? Cum înnoiește limbajul artistic? În ce raport cu alte curente?
O plimbare cu repere artistice nu numai în Parisul revoluționar, dar și in decadenta Veneția, Viena imperiala a lui Mozart, în Anglia care deja se află în alt ritm, prefigurnd revoluția industrială, și mai ale pe meridianul lui Goya artist imposibil de încadrat dar într-adevăr revoluționar în expresie.
Eu aici voi insista asupra unui capitol minor, cel al muzicii revoluției.
Requiem dedicat de compozitorul Gossec celor căzuți pentru cauză comună în evenimentele revoluționare.
Sau de același Gossec un marș lugubru compus pentru funeraliile liderului revoluționar Mirabeau.
Alte bucăți "revoluționare" ale lui Gossec.
De succes a fost și un alt compozitor Mehul.
Au fost și teme muzicale care nu aveau legătură cu revoluția fiind compuse anterior, dar care au fost intens utilizate în ceremoniile revoluționare precum aceasta.
Este o uvertura la opera Demophon compusa de Vogel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu